luni, 25 februarie 2008

taking chances

Pentru că nu trăim veşnic şi pentru că în fiecare dintre noi există îndoială, durere, regret, tristeţe, pentru că facem alegeri greşite şi pentru că ne dorim altceva.....uităm de frumuseţea vieţii şi de faptul că, noi spre deosebire de alţii....vedem în fiecare zi cerul, auzim zgomotul infernal al oraşului, suntem călcaţi de mii de ori pe picioare;
Pentru că putem plânge, pentru că putem râde, pentru că avem prieteni, pentru că ne urăsc duşmanii, pentru că dansăm, cântăm, iubim....suntem unici.Pentru că nu ştim să zburăm-suntem trişti-dar pentru asta sunt fluturii.Pentru că nu putem cânta aşa frumos, avem pasări, pentru că nu rezistăm prea mult în apă fără aer, pentru asta sunt peştii.Pentru că trăim aşa puţin....şi totuşi aşa repede:(.Pentru că facem prea multe compromisuri, pentru că renunţăm prea uşor, pentru că suntem captivi într-un destin implacabil.
Suntem prea dezamagiţi de viaţă, de noi, de ceilalţi, ca să mai vedem frumuseţea vieţii. Nu ar fi mai bine dacă am fi cu toţii fluturi?Să putem trăi într-o săptămână, cât alţii se chinuie să trăiască într-un an.Să ne bucurăm de fiecare răsărit pe care îl mai apucăm, de fiecare gură de aer, de fiecare zâmbet, de fiecare culoare, de fiecare şansă....căci, nu avem mai multe şanşe să facem ce ne dorim; şi o singură viaţa ca să profităm de fiecare şansă.
Deci, haideţi să fim cu toţii fluturi....azi şi în fiecare zi care ne-a mai rămas de trăit. Să zburăm spre idealurile noastre cele mai frumoase, spre o lume mai bună, spre visuri îndeplinite, spre stele...să fim mai sinceri, să dăruim mai mult, să ne bucurăm de toate.....să iertăm!!Eu vreau să fiu fluture:).
Mai vrea cineva??

joi, 14 februarie 2008

2 B3 or N0T 2 B3.....1N LOV3


Trăiesc într-o lume în care se vând visuri la magazin, lacrimi pe e-bay şi iubire la televizor. Privirile deja înlocuiesc cuvintele, romantismul se rezumă banal la cadouri mari, roşii şi scumpe, iar din monotonia vieţii se mai zbat caţiva ''respinşi'' ai societăţii (care apropo sunt consideraţi demodaţi, mameeeeee) care încă se mai bucură de ploaie, flori, apus, plimbări prin acelaşi parc părăsit şi cu scrânciobe rupte; dar avem nevoie de pretexte, de planuri, de oferte, de idei gata fabricate, de modele (dacă nea' Gică de la 3 i-a luat la nevastă un ursuleţ la 400 sute dă mii, eu o săi i-au Lenuţei mele unul la 450 de mii, uite-aşa). Şi uite aşa, în zile ca aceasta ne aducem aminte că avem prietenă, iubită, soţie....amantă:D, care by the way e lîngă noi în fiecare zi.

Iubirea o simţi, nu o spui, nu o răneşti, nu te dai mare cu ea, nu o ridici în slăvi. Nu are nevoie de inimioare mici şi roşii, de ursuleţi uriaşi, de sărbători speciale, de cuvinte banale, de.....amăgiri, de 14 februarie, de 3 martie, de 7 luni de când ne-am cunoscut, de sute de telefoane pe zi şi mesaje în care scrii acelaşi lucru de zeci de mii de ori; de lacrimi, de sacrificii, de promisiuni, de încredere; de trandafiri, de inele, de minciuni, de siguranţă. Poţi iubi şi fără inimioare de pluş, fără acel ''te iubesc'' pe care îl spui din obişnuinţă şi care oricum, în ziua de azi nu mai are nici o valoare; poate fi Valentines în fiecare zi, poţi avea iubirea ori de câte ori vrei, poţi să fii romantic şi fără lumânări, inimioare şi toate alea. Romantismul nu se regăseşte în sărbători special făcute în acest scop; şi o melodie poate fi romantică şi un film şi o banală plimbare când afară plouă torenţial şi un apus de soare pe care îl priveşti dintr-un balcon la etajul 5, după o zi îngrozitoare.

Valentines devine(dacă nu a devenit deja:D) o sărbătoare comercială, la fel ca fraţii lui Crăciunul şi Paştele. Ne vindem iubirea, sentimentele şi ce avem mai frumos. Ne vindem sufletul, visurile, dorinţele....viaţa!iubim numai pentru că suntem iubiţi, mângâiem numai dacă suntem mângaiaţi, oferim numai când ni se oferă.

Eu refuz să fiu Valentine!!Who's with me??Îmi păstrez visurile pentru mine, iar iubirea pentru cine merită!....şi cu romantismul din toată afacerea asta de Valentines să facă ei ce ştiu mai bine!Eu îmi construiesc, zi de zi, propria mea poveste, propriile mele clipe frumoase. Câci inima am uitat-o anul ăsta în altă bluză. Aaaaa....şi mii de scuze că am abandonat roşul plictisitor de îndrăgostiţi, pentru acest mov dulce:)
Vă doresc sa fiţi iubiţi nu numai azi, ci in fiecare zi!!




duminică, 3 februarie 2008

....Şi căutam zilele trecute niste urme de viaţă în mine....care şi ele îşi faceau bagajele să plece în Bahamas probabil, stresate fiind, nervoase, iritate de comportamentul meu ''anti-life'' şi ''anti-smile'' din ultima vreme. Ce să fac...am ajuns la vorba unei prietene:''stai linistită!! toate lucrurile rele mi se întâmplă mie''.

În ultima vreme mă trezesc surprinsă dimineaţa de vre-un mail-aaa, nu de la calculatorul meu, căci e stricat (ce ziceam de surprize:))?)-care mă anunţă ori că nu am primit puncte pe seminarii, ori că am luat vre-un 5 la un examen la care am învaţat ca fraiera-da aplauze am recunoscut-vreo 3 zile, ori că trebuie sa refac o lucrare de vreo, 15 pagini.
Şi e soare afară în fiecare dimineaţă şi ia fluturaşule alte cursuri şi aşteaptă-te la ce e mai rau, dar speră la ce e mai bine...am trecut în sesiunea asta prin toate domeniile pot să spun, de la filosofie până la economie, de la drept la administraţia publică a Germaniei-nu ma întrebaţi ce facultate fac, că nici eu nu mai stiu; la sfârşitul facultăţii ori am să fiu exagerat de ciudată ori o să staţi de vorbă cu mine din spatele unui geam-eu fiind în cămaşa de forţă:).

Şi totuşi ca un roboţel ce sunt, mâine dimineaţă iar mă ''wake up'' şi mă ''gou'' să citesc că na....nu mă ţine mândria să iau notă mică:)). Încă caut urme de viată, dar mi s-a cam blocat sistemul pe search...:(...cred că am luat nişte viruşi de la atâtea cursuri. Sper să îl deblochez, as soon as possible. Căci tare aş avea nevoie de nişte viaţă în plus. Aaaa, da...şi de nişte somn, vă rog!La pachet...