Nu mai vreau numai o îngheţată decât la numai o cupă!!
miercuri, 22 aprilie 2009
marți, 21 aprilie 2009
ho ho ho....Paşte Fericit!
Vine Paştele trece Paştele, ce facem de Revelion?
Ia că a trecut şi Paştele. Nu mai este mult şi vine Sf.Licenţă. Aşa cu literă mare că merită.
Ce am observat anul ăsta la Înviere: că oamenii vin mai mult pentru a avea siguranţa că i-au văzut prezenţi şi cu lumânarea aprinsă, stinsă cum o fi în mână, vecinii. Şi bineînţeles că deja ritualicul şi des-întâlnitul PUPAT-ÎNTRE-BABE nu lipseşte nici măcar noaptea. De fapt ce mai contează că nu prea nimeresc obrajii şi se pupă şi pe măsele şi pe urechi şi pe gură şi oriunde, oripilând o domnişoară finuţă ca mine care se chinuie să ţină lumânarea. Ce să mai ţii?Că şi lumânarea se înfitilează şi fuge când vă vede.
Ce "mai m-am" râs de verişorul meu care avea o discuţie aprinsă şi foarte serioasă cu stimata de ea lumânare care nu stătea aprinsă din cauza vântului.
Dialog:
Verişor: da' stai aprinsă măi
Lumânare: da' mă mai f..i mult la cap? Nu vezi că bate vântul?
Verişor: nu te mai stinge nu auzi?
Lumânare: plec la o bere.PA!
Mai târziu începe părintele să ne aducă vestea. Gagiul a înviat, ce ne bucurăm, ne salută el, îl salutăm şi noi printre căscaturi şi întinderi de măsele, după aia ne luminează de unde avem Lumina Sfântă (brichetă, chibrit, aprinzător) care a aterizat pe aeroportul din Suceava. Say what? Verişorul meu în timp ce părintele citea:
"Mami, dar cu cine stă de vorbă părintele"?
Na, răspunde-i.
Se termină de citit, cântat, aleluiat, ne invită părintele la mult-aşteptata plimbare în jurul Bisericii. Ca turma toată lumea, prin straturile de flori, înainteeeeee, marş!!!În timpul plimbării normal, diferite discuţii care mai de care mai pline de religiozitate şi sfinţenie de care eram toţi cuprinşi:
"Şi-ai terminat de pus gresia în baie?"
"Da' ţi-a venit fata din Italia"?
"Da' ai terminat curăţenia"?
"Ai văzut pe fata lui Ghiţă cu bebele? Cică are 2 luni deja".
"Dar de unde ai luat lumânarea aceasta frumoasă"?
Nu vreau să fiu rea şi să critic. Deşi e la mintea curcilor că asta fac. Dacă alţii îmi dau motive? Eu să nu îi fac vedete pe blog? Ca o bună creştină ce sunt, îmi iubesc aproapele...
Ia că a trecut şi Paştele. Nu mai este mult şi vine Sf.Licenţă. Aşa cu literă mare că merită.
Ce am observat anul ăsta la Înviere: că oamenii vin mai mult pentru a avea siguranţa că i-au văzut prezenţi şi cu lumânarea aprinsă, stinsă cum o fi în mână, vecinii. Şi bineînţeles că deja ritualicul şi des-întâlnitul PUPAT-ÎNTRE-BABE nu lipseşte nici măcar noaptea. De fapt ce mai contează că nu prea nimeresc obrajii şi se pupă şi pe măsele şi pe urechi şi pe gură şi oriunde, oripilând o domnişoară finuţă ca mine care se chinuie să ţină lumânarea. Ce să mai ţii?Că şi lumânarea se înfitilează şi fuge când vă vede.
Ce "mai m-am" râs de verişorul meu care avea o discuţie aprinsă şi foarte serioasă cu stimata de ea lumânare care nu stătea aprinsă din cauza vântului.
Dialog:
Verişor: da' stai aprinsă măi
Lumânare: da' mă mai f..i mult la cap? Nu vezi că bate vântul?
Verişor: nu te mai stinge nu auzi?
Lumânare: plec la o bere.PA!
Mai târziu începe părintele să ne aducă vestea. Gagiul a înviat, ce ne bucurăm, ne salută el, îl salutăm şi noi printre căscaturi şi întinderi de măsele, după aia ne luminează de unde avem Lumina Sfântă (brichetă, chibrit, aprinzător) care a aterizat pe aeroportul din Suceava. Say what? Verişorul meu în timp ce părintele citea:
"Mami, dar cu cine stă de vorbă părintele"?
Na, răspunde-i.
Se termină de citit, cântat, aleluiat, ne invită părintele la mult-aşteptata plimbare în jurul Bisericii. Ca turma toată lumea, prin straturile de flori, înainteeeeee, marş!!!În timpul plimbării normal, diferite discuţii care mai de care mai pline de religiozitate şi sfinţenie de care eram toţi cuprinşi:
"Şi-ai terminat de pus gresia în baie?"
"Da' ţi-a venit fata din Italia"?
"Da' ai terminat curăţenia"?
"Ai văzut pe fata lui Ghiţă cu bebele? Cică are 2 luni deja".
"Dar de unde ai luat lumânarea aceasta frumoasă"?
Nu vreau să fiu rea şi să critic. Deşi e la mintea curcilor că asta fac. Dacă alţii îmi dau motive? Eu să nu îi fac vedete pe blog? Ca o bună creştină ce sunt, îmi iubesc aproapele...
vineri, 17 aprilie 2009
joi, 16 aprilie 2009
spring my love
Floricele mov...la la la
Ciuboţitca-cucului varianta colorată
Flori de prun
Poză din parc. Nu ştiu ce copac este, dar avea floricele roz. Pam pam
Lalele, lalele, lalele....
Floare de mălin toate-n lume trec şi vin....
Bumbişori....
Merişor
Floricele de vişin....
Cireş
Flower for all seasons:)miercuri, 15 aprilie 2009
paste fericit!!!!
A venit circul la noi. Şi mititeii de ei şi-au scos creaturile la păscut pe malul Bistriţei. Încă aşteptăm să vedem leii la bere şi girafele la alergat.
Mono- Life in mono
Eram zilele trecute în ceva cafenea de fiţe de prin Piatra-Neamţ (da, avem şi noi de alea) şi am auzit o melodie mai veche care ne plăcea mult. Am mers toţi acasă şi am căutat-o. Nu mai ştiam exact cum se cheamă dar bănuiam care e. E faină. Aşa, extatică, parcă te duce într-un vis:
marți, 14 aprilie 2009
şi se făcu lumină
Evrika!Acum am înţeles că de fapt monitorul nu era niciodată murdar, literele de pe tastatură nu sunt chiar aşa de buchiţite, iar ceasul e scris destul de mare în dreapta jos ţipând la mine: "pune-ţi nişte ochelari tâmpito". Mamă, săru'mâna. Pentru ochelarii pe care tu mi i-ai dat împrumut ca să termin o pagină din licenţă dar pe care eu NU mai am de gând să ţi-i dau înapoi. C-aşa-i în tenis!
Auto-încurajare: oare acum o să mă apuc şi eu serios să scriu licenţa aia dacă tot am făcut rost de ochelari?
Auto-încurajare: oare acum o să mă apuc şi eu serios să scriu licenţa aia dacă tot am făcut rost de ochelari?
duminică, 12 aprilie 2009
nume si alte abureli
Mă uitam zilele trecute la televizor şi era o tanti şefă pe la un departament-secţie-comitet pe care o chema COCA CAŞCAVAL. Ce părinţi schelămbăiaţi poţi să ai, să îţi pună prenumele Coca când şi aşa ai numele de familie Caşcaval? Eu una aş fugi în lume. Aaaaa sau o fi fost măritată. Atunci poate ar fi fost o idee bună să îşi fi păstrat numele ei de fată. Dar na, fiecare cu ale sale gusturi. Pam pam!
...
Îmi povestea prietena mea zilele trecute de un tip pe care îl cunoscuse ea şi pe care îl cheama....tanananaaaaaa......COVĂŢICĂ. Puncte de suspensie!
Azi e plictiseală, aşadar şi post-ul e plictisitor. Ce, numai eu să sufăr?
...
O alta prietenă de a mea, este trimisă voit forţat, în urma unui complot bine gândit de mine şi Alexandra, să cumpere.....covrigi. Din acelaşi loc de unde vă ziceam într-unul din post-urile trecute că am mai cumpărat şi am avut probleme serioase de comunicare cu stimata doamnă vânzăreaţă.
Atenţie...dialog:
- 4 covrigi vă rog, dar separat.
- adică cum separat?
O alta prietenă de a mea, este trimisă voit forţat, în urma unui complot bine gândit de mine şi Alexandra, să cumpere.....covrigi. Din acelaşi loc de unde vă ziceam într-unul din post-urile trecute că am mai cumpărat şi am avut probleme serioase de comunicare cu stimata doamnă vânzăreaţă.
Atenţie...dialog:
- 4 covrigi vă rog, dar separat.
- adică cum separat?
Azi e plictiseală, aşadar şi post-ul e plictisitor. Ce, numai eu să sufăr?
mujdei de juice
Îmi place cum au tradus la un restaurant, "mujdei de usuturoi" în engleză şi franceză!!
joi, 9 aprilie 2009
carieră de viaţă
Toţi ne-am dorit când eram mici să ajungem ca mama sau ca tata. Nu ne-am dorit niciodată să ajungem ca nea Ghiţă de la parter sau ca tanti Anişoara de la scara B. Mama şi tata au fost, măcar pentru o vreme, modelul nostru. Ba mai mult, toate o copiam pe mama. Îşi cumpăra mama cizmuliţe roşii, trebuia să ai şi tu pantofiori de lac roşii. Se dădea mama cu ojă mov, era musai şi imperativ să te dea şi pe tine.
Eu nu mi-am dorit niciodată sa fiu ce este mama. Din puncte de vedere profesional zic. Mi-am dorit să fiu doctor oftalmolog. Ca nana mea. Mi se părea aşa de fascinant să fii respectată şi admirată, să vindeci oameni şi să îţi fie recunoscători toata viaţa. Şi, da, să primeşti flori şi bomboane. De câte ori nu am "operat-o" pe sora mea, pe vecina Oana şi câteodată când stătea, pe vecinul Andrei. Toţi erau pe rând "pacienţii" mei. Îi puneam la "perfuzii", îi obligam să doarmă după "operaţie" le făceam injecţii, le dădeam "pastile", până se plictiseau şi fugeau. Şi nu îi mai vedeam vreo 3 săptămâni. Tot timpul m-am întrebat de ce nu se mai joacă cu mine. Acum ştiu.
A căzut cerul pe mine când a trebuit să îmi mut "cabinetul", întru-cât bunicii mei şi-au dărâmat casa. Ce dezamăgire. Un doctor în "floarea vârstei" să trebuiască să renunţe la cabinet şi la pacienţii săi mai mult sau mai puţini fideli. Mi-am mutat aşadar "cabinetul" în grădină. Aer curat ca să le facă bine la pacienţi. Iarna, normal că era închis. Şi aşa eram ocupată cu "studiile" de la grădiniţă.
Când am mai crescut am vrut să mă fac pe rând cântăreaţă, fotomodel, actriţă, prezentatoare. Aveam cu vecina mea Oana emisiunea noastră în fiecare zi de la 16. Prezentam vremea-care era evidentă de altfel, având în vedere că ne jucam afară-, ştiri din sport-nu pomeneam decât de Hagi- şi aveam concursuri la care obligam mămăile să participe şi care ne răspundeau de fiecare dată "spre binele vostru sper că nu voi aţi rupt iar trandafirii ăia albi din grădină". Şi ba da, noi îi rupsesem ca să îi dăm la "invitaţii" din emisiune. Dar ce să ştie ele de televiziune.
Prin clasa a -III- a aşa, am vrut să mă fac arhitect. Duceam în grădină toate păturile ce le găseam în casă, covoare mai vechi, perdele, cârlige, veioză, caiete, perne, sfori, haine uneori şi construiam "căsuţă" pentru mine şi "familia" mea. Până când a început mama să se gândească că parca avea ea nişte pături pe undeva. Şi a trebuit să justific logic lipsa lor.
Când a mai crescut sora mea, ne-am deschis SPA. Făceam baie în ceva butoiaş mai mare, în care stoca bunicul nostru apa de ploaie. Nu încăpeau decat maxim 2 oameni în butoiaş şi nu le dădeam voie să stea mai mult de 10 minute...strategie de afaceri, deehh!!!
Mai târziu am vrut profesoară. De română. Predam la păpuşi, căţel, sau chiar nimănui, comentarii şi tot felul de chestii ce le mai învăţam pe la scoală. Până când m-a învăţat mama ce înseamnă meseria: "îţi dau eu numai profesoară peste cap".
Într-a noua deja visam cai verzi pe pereţi cum zicea tata. Voiam ambasadoare. Nu m-a ţinut mult. Numai până într-a zecea când am hotărât cu prietenea mea Katy să ne facem dirijoare de avioane pe piste. Până când a ridicat tata din spranceană la mine: "ia vezi poate îţi revii".
Până în clasa a -XI -a dădeam la jurnalism, înainte să dau bacul dădeam la Bucureşti la Relaţii Internaţionale şi am ajuns în cele din urmă la Cluj.
Ştiam eu că trebuia să îmi urmez visul de a deveni prezentatoare.
Hanna ai legătura.
Eu nu mi-am dorit niciodată sa fiu ce este mama. Din puncte de vedere profesional zic. Mi-am dorit să fiu doctor oftalmolog. Ca nana mea. Mi se părea aşa de fascinant să fii respectată şi admirată, să vindeci oameni şi să îţi fie recunoscători toata viaţa. Şi, da, să primeşti flori şi bomboane. De câte ori nu am "operat-o" pe sora mea, pe vecina Oana şi câteodată când stătea, pe vecinul Andrei. Toţi erau pe rând "pacienţii" mei. Îi puneam la "perfuzii", îi obligam să doarmă după "operaţie" le făceam injecţii, le dădeam "pastile", până se plictiseau şi fugeau. Şi nu îi mai vedeam vreo 3 săptămâni. Tot timpul m-am întrebat de ce nu se mai joacă cu mine. Acum ştiu.
A căzut cerul pe mine când a trebuit să îmi mut "cabinetul", întru-cât bunicii mei şi-au dărâmat casa. Ce dezamăgire. Un doctor în "floarea vârstei" să trebuiască să renunţe la cabinet şi la pacienţii săi mai mult sau mai puţini fideli. Mi-am mutat aşadar "cabinetul" în grădină. Aer curat ca să le facă bine la pacienţi. Iarna, normal că era închis. Şi aşa eram ocupată cu "studiile" de la grădiniţă.
Când am mai crescut am vrut să mă fac pe rând cântăreaţă, fotomodel, actriţă, prezentatoare. Aveam cu vecina mea Oana emisiunea noastră în fiecare zi de la 16. Prezentam vremea-care era evidentă de altfel, având în vedere că ne jucam afară-, ştiri din sport-nu pomeneam decât de Hagi- şi aveam concursuri la care obligam mămăile să participe şi care ne răspundeau de fiecare dată "spre binele vostru sper că nu voi aţi rupt iar trandafirii ăia albi din grădină". Şi ba da, noi îi rupsesem ca să îi dăm la "invitaţii" din emisiune. Dar ce să ştie ele de televiziune.
Prin clasa a -III- a aşa, am vrut să mă fac arhitect. Duceam în grădină toate păturile ce le găseam în casă, covoare mai vechi, perdele, cârlige, veioză, caiete, perne, sfori, haine uneori şi construiam "căsuţă" pentru mine şi "familia" mea. Până când a început mama să se gândească că parca avea ea nişte pături pe undeva. Şi a trebuit să justific logic lipsa lor.
Când a mai crescut sora mea, ne-am deschis SPA. Făceam baie în ceva butoiaş mai mare, în care stoca bunicul nostru apa de ploaie. Nu încăpeau decat maxim 2 oameni în butoiaş şi nu le dădeam voie să stea mai mult de 10 minute...strategie de afaceri, deehh!!!
Mai târziu am vrut profesoară. De română. Predam la păpuşi, căţel, sau chiar nimănui, comentarii şi tot felul de chestii ce le mai învăţam pe la scoală. Până când m-a învăţat mama ce înseamnă meseria: "îţi dau eu numai profesoară peste cap".
Într-a noua deja visam cai verzi pe pereţi cum zicea tata. Voiam ambasadoare. Nu m-a ţinut mult. Numai până într-a zecea când am hotărât cu prietenea mea Katy să ne facem dirijoare de avioane pe piste. Până când a ridicat tata din spranceană la mine: "ia vezi poate îţi revii".
Până în clasa a -XI -a dădeam la jurnalism, înainte să dau bacul dădeam la Bucureşti la Relaţii Internaţionale şi am ajuns în cele din urmă la Cluj.
Ştiam eu că trebuia să îmi urmez visul de a deveni prezentatoare.
Hanna ai legătura.
moments
Intersecţie fără prioritate!!
Copii prin parcul Central. Primul avea o atitudine de miliardar, al doilea de filosof, iar al treilea de "mi se rupe". Discutau despre un dragon. Băieţelul din mijloc era de părere că nu toţi dragonii pot zbura. Voi ce ziceţi?marți, 7 aprilie 2009
Ingrid Michaelson
Aşa-i că şi vouă vă place reclama de la Orange? Cu "I just wanna be ok, be ok, be ok". Vreo trei zile tot am stresat lumea la cap:
-Ştii melodia aia din reclama la Orange cu "I just wanna be ok, be ok, be ok"?
-Nu, nu mă uit la reclame/nu mă uit la televizor/nu-s pe orange/ceeee?/get a life.
Dar am căutat-o, am găsit-o. Evrika!! Souu, there you go:
-Ştii melodia aia din reclama la Orange cu "I just wanna be ok, be ok, be ok"?
-Nu, nu mă uit la reclame/nu mă uit la televizor/nu-s pe orange
Dar am căutat-o, am găsit-o. Evrika!! Souu, there you go:
duminică, 5 aprilie 2009
oh my god!
Citeam zilele trecute pe net-singura mea sursă de informaţii, mai mult sau mai puţin valide- despre programul Rabla. Mă gândeam: "eee, o fi iar programul ăla când dai o Dacie sau o maşină mai veche, ei îţi dau nişte bani, mai pui tu şi îţi cumperi o pereche faină de role". Dar nu, speranţele mi-au fost spulberate de paragraful de mai jos:
"O firmă siriană din Bucureşti, specializată în resurse umane şi trafic de persoane, îşi propune să rupă piaţa matrimonială din România cu o nouă campanie promoţională asemănătoare Programului REMAT. Astfel, pentru un preţ modic, orice persoană majoră care deţine o soţie uzată, aflată încă în stare decentă de funcţionare, poate obţine o nevastă nou-nouţă din Rusia sau Republica Moldova, fără obligaţii sau garanţii."
Bună treabă, mă gândeam eu. Interesant că nu aduc fete din Belgia, din SUA sau alte state din astea sexy, ci din Rusia sau Republica Moldova. Mă mir că nu aduc şi din Bulgaria sau Polonia. Dar probabil i-ar costa mult prea mult şi nu le-ar mai ieşi amărâţilor nici un profit.
Dar e ok că această "afacere" NU este considerată trafic de carne vie. Adică, nu, nu sunt CUMPĂRATE femei, în schimbul unor SUME DE BANI, femei care săracele pot să jur că nu prea au fost înştiinţate ce şi cum şi unde urmează să ajungă, ba mai mult de atât sigurrr ştiu că vor fi angajate în România la ceva fabrică de mileuri sau bibelouri. Dar, repet NU e trafic de carne vie.
Şi nici NU e discriminare, da?? În curând o să fie posibil să "casăm" şi copiii care ne scot din sărite, ca şi cum ar fi perdelele din sufragerie ce nu mai sunt în pas cu moda.
Mda...jalnic!!Mai trebuie să zic ceva?
"O firmă siriană din Bucureşti, specializată în resurse umane şi trafic de persoane, îşi propune să rupă piaţa matrimonială din România cu o nouă campanie promoţională asemănătoare Programului REMAT. Astfel, pentru un preţ modic, orice persoană majoră care deţine o soţie uzată, aflată încă în stare decentă de funcţionare, poate obţine o nevastă nou-nouţă din Rusia sau Republica Moldova, fără obligaţii sau garanţii."
Bună treabă, mă gândeam eu. Interesant că nu aduc fete din Belgia, din SUA sau alte state din astea sexy, ci din Rusia sau Republica Moldova. Mă mir că nu aduc şi din Bulgaria sau Polonia. Dar probabil i-ar costa mult prea mult şi nu le-ar mai ieşi amărâţilor nici un profit.
Dar e ok că această "afacere" NU este considerată trafic de carne vie. Adică, nu, nu sunt CUMPĂRATE femei, în schimbul unor SUME DE BANI, femei care săracele pot să jur că nu prea au fost înştiinţate ce şi cum şi unde urmează să ajungă, ba mai mult de atât sigurrr ştiu că vor fi angajate în România la ceva fabrică de mileuri sau bibelouri. Dar, repet NU e trafic de carne vie.
Şi nici NU e discriminare, da?? În curând o să fie posibil să "casăm" şi copiii care ne scot din sărite, ca şi cum ar fi perdelele din sufragerie ce nu mai sunt în pas cu moda.
Mda...jalnic!!Mai trebuie să zic ceva?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)