când sângele refuză să mă părăsească!!

Eram la Medicover.Asta ca să încep aşa în stil "marin predian", că tot îmi plăcea mie Moromeţii când eram mică. Mdeci, am fost să îmi chinui venele şi creierii, adică să îmi fac analizele de sânge. De fapt, că tot adusei vorba, nu ştiu de ce zicem să "ne" facem analizele de sânge, că doar altcineva ne perforează vena ca la gater, nu ne împuşcăm noi acul ăla sa radem sângele afară. Mă aşez formos pe scaunul roşu (bolnavi psihic fratee, aştia la recoltări cu mobilierul lor), întind mâna la domnişoara asistentă care îmi prezenta ustensilele...ca la fabrica de betoane-armături: "deci, e numele tău aici da"?

Eu:"ăăă, daa"?
Ea: "seringa, o scot din folie da"?
Eu: "scoate-o??"
Ea: "acul, îl scot şi pe el vezi tot din folie".
Eu: "do you have really,really, have to"?

Le înşira ea acolo pe toate, parca mă operam pe creier, scoate nu ştiu ce crengile mele de şnur, mi-l înfăşoara după mână, mă da cu spirt!!BLACK!!!
2 minute mai târziu: mă trezesc întinsă pe un pat ROŞHHHU, una din ele mă mângaia pe frunte, una îmi dădea apă, ceilalţi îşi dădeau cu părerile prinprejur: "da, păi e nemâncată de aia", "vai da ce păliduţă e", "şi e şi tare slăbuţă".
Aş fi putut să-mi pierd creierii cu 30 de secunde mai târziu-a concluzionat asistentuţa- ca să îmi poată recolta mai mult sânge, să nu trebuiască să-mi găurească şi mâna stângă. Dar cum norocul meu e dus cu grebla pe Cuejdi, a trebuit să mai îmi ia sange, IAAARR, din cealaltă mână. Aşadar, propun minţilor strălucite care studiază protoni şi adn-uri şi chimia picioarelor, să inventeze o metodă mai puţin "leşinabilă" de a recolta sânge, pentru că asta care se practică e violentă, dură şi comunistă. Am zis!

concediu

Mă aflu şezând în concediu (pe concediu, chiar) de vreo săptămână jumate. Nu pot sa zic că îmi merge rău, considering the fact că mănânc şi dorm toată ziua. Ca să ignorăm drumul făcut până la mâncare şi întorsul în pat. Mai un film, mai un documentar (mi-am petrecut ieri juma' de zi pe National Geographic), o veche pasiune de a mea. Când eram prin generală-liceu şi toţi erau înnebuniţi după activităţi gen cafele în craşme, chiulit peste garduri, meciuri de fotbal şi de wrestling, eu eram cu ochii piuliţă la documentare. Mi se păreau  interesante şi ţineam de cuviinţă să îi informez şi pe ai mei, care obosiţi fiind după 10-12 ore de muncă trebuiau sa fie zgâriaţi pe ureche: "să vezi mami, Napolen a fost de fapt otrăvit, şi bomba aia de la Hiroshima de fapt nu a fost bombă, că a fost complot". Bineînţeles că primeam răspunsuri însoţite de căscături şi probabil replici interioare gen "e mică şi ea". Oricum, băieţii (şi fetele, hi hi) de la National Geographic fac aceeaşi treabă bună, pe care o făceau şi când eram eu mai mică.

În rest încerc să îmi dau seama de sensurile de mers prin oraş (doar nu credeaţi că scriu un post în care să NU comentez ceva). Vreau să spun că au eliminat toate semafoarele posibile. Dacă au mai rămas 3 ar fi demenţional. În rest, în toate intersecţiile sensuri giratorii, din alea cu bidoane de apă sau ce o-r fi având în ele, rosii şi albe, ca la mama zmeului sălbatic din praznic. Plus că toate trecerile de "petoni" sunt în alte părţi. Mă trezesc aşadar trecând aiurea cu maşinile în fundul meu şi cu sormea tragând ca de deţinuţi "treci încoace, trecerea e mai încolo", deşi na, am traversat pe acolo pe puţin 15 ani. Anywaaay, nu mă deranjează că e total dezorientant să mergi prin oraş pe jos, cu maşina nu mai zic, cui care dă când prioritate, până la urmă tot cu "Datul jos din maşină şi gesticulatul maimuţesc te salvează", ci aspectul estetico-arhitectural al acestor bidoane făcute sensuri. Nişte copăcei drăguţi, nişte ghivece mai mari cu flori, nişte străturele cu plante, nema, nu am auzit noi pe la primărie, dar lasă e bine că aveţi bani de săpat tăăăt oraşul dintr-un hăt în altul, parcă faceţi tuneluri să declarăm război Bacăului, că prea se mergea hârtiuţă şi făceau băieţii liniuţe cu Ticourile.

Totuşi 10 pentru decoraţiile de Paşti. Drăguţele şi de bun gust, not too much, nici prea puţin, un iepuraş-urs panda cu un ou pe acolo ameţit, nişte lumânărele-becuri, coşuleţo-saci simpatici.That's all for today!!Tha tha!

finding a job

Ca absolventă de facultate, adică şomeră, ca să fiu mai explicită, nu prea ai multe şanse, asta ca să nu zic că nu ai deloc, caca, nix, şanse.Şanse în sensul de a-ţi gasi un job decent, să-ţi poţi permite o pâine cu seminţe sau un ulei din ăla Unisol. Bineînţeles, există şanse dacă îţi doreşti o carieră de florăristă, macaragiu sau pam pam, salvamar în Spania. Adică, de ce nu dom'le, doar am terminat o facultate, am enşpe mii de diplome şi atestate, de ce nu ar fi meseria de macaragiu ceva pentru mine. Sunt mofturoasă, stiu! Mbuun, să zicem că totuşi îţi găseşti un job ca lumea şi te duci la interviuRI!!Cât mai multe şi fără număr, parca te-ai angaja la SRI, dar măcar  aia  se documentează bine, ca să nu zic că te caută şi de culoarea scutecului când erai mică. De ce aş da interviul cu o persoana mult mai puţin pregătită ca mine şi care pune întrebari standard, notate, în cazul în care am noroc, sau nenotate, momente când am parte de "ăăă-uuurii" şi "oare ce să o mai intreb".

Nu ştiu, poate că "suprapreciez" eu importanţa unei firme sau a unui job şi atunci aşteptările mele sunt mult mai ridicate decât ale lor. I mean, ce relevanţa au întrebări gen "ce diferenţe găseşti între actualul job şi acesta" saaauuu "cum te vezi în 5 ani". Coooom'on, poate în 5 ani nici nu mai sunt, ce vă freacă pe voi grija ce fac eu în 5 ani, voi mă angajaţi acum în prezent şi oricum poate nici voi cu firma mamii voastre nu veţi mai fi în 5 ani. Astea sunt întrebări-tip copiate de pe la americani, indieni etc etc, pentru joburi la care probabil ar fi relevante. Şi de ce trebuie să vă daţi aşa importanţi ţinând interviuri în mai mulţi pasi (a.k.a proces de recrutare)? Hai să fim serioşi aveţi ditamai 10 etajele de firmă şi teancurile de diplome înţintuite în pereţi şi nu sunteţi capabili să vedeţi daca un om e apt sau nu pentru jobul pe care îl oferiţi de la primul interviu? Şi chiar va trebe tot felul de teste de inteligenţă,de tabelărie şi de nu mai ştiu eu ce? Şi trebuie să vorbeşti şi cu recruiterul şi cu hr-ul şi cu clientul şi cu clanţa poate??Aaa şi să nu uităm de celebra "care sunt scopurile tale în carieră"? Ce carieră frate, dacă eu NU am carieră, adică am 22 de ani, am terminat o facultate, fac master, am vai de steaua mea de experienţă şi voi mă întrebaţi de carrrrrieraă!!?? Dacă aş avea o carieră ca lumea, aş mai fi aici, să mă rânjesc la voi?? Oricum, e greu probabil şi în alte ţări să îţi găseşti de lucru, dar ca la noi la nimenea, dacă nu te caută şi-n chiloţi nu sunt importanţi!!Over!