sâmbătă, 22 martie 2008

mica...Pluto

Astăzi vă voi scrie despre noutăţile de la NASA. Stimabalii, cu câte 4 facultăţi şi care se vor a avea multă experientă în ale astronomiei, cercetători de la NASA s-au enervat: planeta Pluto nu mai face parte din sistemul nostru solar.Uite aşa, dom'le ne-am enervat ca şi aşa eram prea aglomeraţi. Ce atatea planete?Şi aşa nu mai încăpem noi, unii de alţii pe Pământ; aşa că dăm afară pe biata Pluto care şi aşa era vai de capul ei, mică şi departe.
Şi dacă tot o dăm afară, o ducem şi în altă ''familie''-adoptată ce-i drept-că doar nu o lăsăm singură în univers. Altă galaxie, altă mâncare de peşte, dar noi ce să ştim muritorii de rând. Aş îndrăzni totuşi să întreb pe respectabilii de la NASA, pentru că eu sunt cam mică şi bătută în cap şi moldoveancă pe deasupra: dacă tot aţi ''mutat-o'' din galaxia noastră, de ce nu inventaţi un satelit minune, rachetă decapotabilă sau ce vă mai vine vouă prin minte, să o mutaţi şi fizic, pentru că dragii mei ''nasa-isti'', aţi fi mutat-o voi cu ''numele'' dar ea mititica, tot acolo şade. Şi tot se intersecteaza orbital, cu planeta Neptun. Poate aţi fi vrut sa ziceţi, că de fapt nu e a-9-a planetă de la Soare, ci că e a-8-a, dar să o daţi afară de tot?Ruşinică, ar spune Cârcotaşii.
Oricum, dragă noastră Pluto, vrem sa ştii, că te vom iubi mereu şi stai linistită, că peste vreo câteva milioane de ani, când pe planeta noastră o să fie insuportabil de trăit, o să te primim iar la noi în galaxie, pentru că nu o să mai avem unde să ne mai mutăm. Şi atunci, o să se răzgândească brusc şi irevocabil NASA, că de fapt faci parte din Calea Lactee....şi care au fost incompetenţii care au afirmat vreodată contrariul...??!!!!Până atunci, keep in touch...sau in sky:))

marți, 11 martie 2008

Counting down seconds, memories, broken hearts, adding tears and sadness....it's all about mathematics.It's all about counting and gathering. It's all about decisions, leaving. Leaving the park, leaving another story, leaving....me!The park knows. I'll be back...with another story and more tears, other dissapointments, mistakes, regrets. He is always there for me....and I will always find myself there, sitting, thinking the last time I was there and hoping I will never come back again.
But guess what?I'm always back. Sooner or later. And....he's always there.Waiting....smiling, feeling all my pain inside. And he never tires to hear the same, old, annoying questions:when will I be happy?why me?
This is to you...my park.My best friend. A toast for you!!For, you are always listening, for you never forget about me, for I am always welcome. In my park, I am home, I am happy, I am...me. I could smile, I could escape once and once again....I could cry years long and nobody would notice. But though, the moment will come and I will have to leave my park. Facing again my world, my life, my fears. He's not anymore with me, but he's there.....waiting.....
Late, in the night, I can hear you....my pain is your pain.My tears are your tears. But fortunatly you're stronger than me. For my park....today, with love:).
Because I'm sure, we all have our parks, our inside worlds, our own places where we can feel safe.