Eu nu prea cred în zodii şi în compatibilităţi şi în procrearea copilului într-o anumită lună a anului că să se nască după aia într-o anumită zodie, pentru că zodia aia e cea mai smecheră şi nu ştiu cum. Dar cred în anumite trăsături pe care cei născuţi în aceeaşi lună le au. Şi mi s-a părut foarte comic ce am găsit la leu (da, sunt leu:D), pe un blog la o prietenă:
Leu
Semn de foc: soarele.
Trăsătura caracteristică: nevoia de a fi în centrul atenţiei.
Fraza favorită: Sunt rege /regina.
Leul este steaua zodiacului, cea mai strălucitoare. Sunt uşor de recunoscut: sunt aceia care, privind un reflector, exclamă:
- Trebuie să vedeţi câtă strălucire îi confer!
Leul are o foarte bună părere despre sine. Dacă îţi este prezentat unul şi tu ii spui:
-Îmi pare bine să te cunosc.
El va răspunde:
- Te înţeleg.
Leii nu merg pe stradă, ci defilează. Dacă strada este plină de magazine, Leul priveşte vitrinele. Dar nu pentru a vedea ce este expus în ele, ci pentru a se privi pe sine. Moment în care va exclama:
- M-aş cumpara dacă n-aş fi atât de scump!
joi, 29 ianuarie 2009
luni, 26 ianuarie 2009
Zdop şi Zdup
Am fost aseară la concert Zdop&Zdup. Şi încă nu mi-am revenit. A fost super, foarte fain, foarte tare, foarte frumos. Foarte, foarte, foarte scris de 1500000 de ori cu caractere de 45 roşu şi îngroşat. Băietii ca de obicei au ridicat pe toată lumea de pe jos ( la propriu de pe jos, că aşa stau austriecii aştia, ştiu ei ce ştiu de la bunica că nu e bine la "şăli" să dormi pe moale), au cântat o muuulţimmeee de melodii (dar fără preferata noastră "Dj Vasili"). Bine, ne-a explicat Sandu de ce nu au cântat-o dar eu şi "mi corazon" batman batman că noi vrem melodia cu roata şi cu pâinea. Aşa că ne-am apucat noi de cântat. Ce, noi nu putem? Doar nu degeaba ne-am făcut veacul în Roses la karaoke până acum.
Dar să o luăm pe "începutelea".
Ajungem noi la locul cu pricipa, cu decoltee, fustiţă, gloss (glossy, pentru unii), şosetuţe, fard, mărgele, ce mai, eram scoase din cutie. La soareeee te puteai uita dar la noi ba. Eee, aşa e poezia.
Şi bineînţeles că am ajuns primii. Adică foarte primii. Adică nu eram decât noi şi înceata aia de barmaniţă care turna berea parcă turna pe banii ei. Ne pune nenea ăla mare şi negru "ştampelă" cu nişte urechi, după aia am aflat că de fapt erau doua note muzicale (haa, cum mă-sa:-W?), ne luăm noi bere, ne "aşăzăm" jos şi începem cu turuitul: da' uite la aia ce păr are, da' uite la asta ce geantă, da' ăsta oare e român, da' alea două ce caută aici, da' ăia oare au bilete. Ce să facem şi noi mititeii. Si cum "şădeam" noi aşa, numa ce "hapaaaaare" pe scena mamaeeeee una bucată plete. Şi "doi" bucaăţi chitarişti.
"Neaaaa, aştia nu's Zdop si Zdup. Noi vrem pe Zdop şi Zdup.Acccumm!!!!
Se apucă aia de zbierat, cântat, încantat, dezcântat, trântit pe jos, sărit vene, băut bere, fumat, dat mâna cu ceva oameni, zâmbit frumos la camere, doar vedete erau!!Na, să nu fiu rea. Au cântat bine băieţii, dar poate ar trebui să o lase mai moale cu intravenoasele, că prea erau "enerjici".
Pleacă super trupa lu' peşte, îşi iau instrumentele, noi tschus tschus, ne aşezăm fustiţa, decolteul, ne dăm cu gloss(y) iar şi ne postăm bot în bot cu scena. Acolo în faţă să ne vadă dom'le oamenii că suntem româââââni!!
Şi stăm si stăm si începem să repetem Videli Noci, spre disperarea lui Sandu şi pam pam apare un playlist. Nici nu a apucat să se pună praful pe el că mi corazon şi io cu inspecţia. Ce fain!Juma de listă pe rusă.
"Sanduuuu unde scrie Vi-de-li noci!!!??Scrie?Da' unde scrie?Da' când cântă?Da sigur scrie?Boonn!!!
Vin baieţii, îmbrăcaţi haios, veseli, cu jdemii de instrumente la ei, de le scoateau de peste tot.
După vreo trei melodii, vine Roman, solistul şi îmi întinde mâna. Ha, unde?Cine?Iooo???
Dar să o luăm pe "începutelea".
Ajungem noi la locul cu pricipa, cu decoltee, fustiţă, gloss (glossy, pentru unii), şosetuţe, fard, mărgele, ce mai, eram scoase din cutie. La soareeee te puteai uita dar la noi ba. Eee, aşa e poezia.
Şi bineînţeles că am ajuns primii. Adică foarte primii. Adică nu eram decât noi şi înceata aia de barmaniţă care turna berea parcă turna pe banii ei. Ne pune nenea ăla mare şi negru "ştampelă" cu nişte urechi, după aia am aflat că de fapt erau doua note muzicale (haa, cum mă-sa:-W?), ne luăm noi bere, ne "aşăzăm" jos şi începem cu turuitul: da' uite la aia ce păr are, da' uite la asta ce geantă, da' ăsta oare e român, da' alea două ce caută aici, da' ăia oare au bilete. Ce să facem şi noi mititeii. Si cum "şădeam" noi aşa, numa ce "hapaaaaare" pe scena mamaeeeee una bucată plete. Şi "doi" bucaăţi chitarişti.
"Neaaaa, aştia nu's Zdop si Zdup. Noi vrem pe Zdop şi Zdup.Acccumm!!!!
Se apucă aia de zbierat, cântat, încantat, dezcântat, trântit pe jos, sărit vene, băut bere, fumat, dat mâna cu ceva oameni, zâmbit frumos la camere, doar vedete erau!!Na, să nu fiu rea. Au cântat bine băieţii, dar poate ar trebui să o lase mai moale cu intravenoasele, că prea erau "enerjici".
Pleacă super trupa lu' peşte, îşi iau instrumentele, noi tschus tschus, ne aşezăm fustiţa, decolteul, ne dăm cu gloss(y) iar şi ne postăm bot în bot cu scena. Acolo în faţă să ne vadă dom'le oamenii că suntem româââââni!!
Şi stăm si stăm si începem să repetem Videli Noci, spre disperarea lui Sandu şi pam pam apare un playlist. Nici nu a apucat să se pună praful pe el că mi corazon şi io cu inspecţia. Ce fain!Juma de listă pe rusă.
"Sanduuuu unde scrie Vi-de-li noci!!!??Scrie?Da' unde scrie?Da' când cântă?Da sigur scrie?Boonn!!!
Vin baieţii, îmbrăcaţi haios, veseli, cu jdemii de instrumente la ei, de le scoateau de peste tot.
După vreo trei melodii, vine Roman, solistul şi îmi întinde mâna. Ha, unde?Cine?Iooo???
Hanna:"hai du-te du-te du-te"!!Şi mă duc. Deja eram dusă, euuu pe scena? lângă ei??nooo waaayyyyyy!!!Mamă dacă ai vedea ce ai crescut la ţâţă.
Când am ajuns acasă în 2 minute a aflat tot Piatra-Neamţul, Clujul, Salzburgul cine a fost pe scenă lângă Zdop şi Zdup.
În fine, cântă baieţii, dansăm, sărim, cântăm cu ei. Şi pleacă. Noi ne tragem sufletul, pantalonii, ne aranjăm părul, ne dăm cu glossY, să fim pregătite de luat autograf. Mda, de la cine?Băieţii duşi au fost. Si cum stăteam noi asa triste făcând planuri şi strategii cum să luăm autograf vine una bucată ochelaristă cu bere în mână: "how would you say "repeat" in your language"?
Eu mă uit la Hanna, Hanna la mine, amândouă la ea şi îi zicem: "încă o dată" dragă. Da' ce să ştii tu. Şi ea se uită în continuare la noi. Noi afişăm faţa de "mai-te-putem-ajuta-cu-ceva-de-încă-eşti-aici-uitându-te-la-noi?Aaaaaa şi ne trăzneşte şi pe noi ăl' de sus. Ne reluăm locul şi începem: "încă oo daatăăăăăăăăă, încă o datăăăăăăăăăă, încă o datăăăăăăăăăăăă. Sandu se prinde şi el de planul nostru "maleficos" şi începe şi el că doar el nu o fi mai puţin gâscă. Şi aşa că vin băieţii înapoi şi ne mai cântă o melodie!!!!
"De data asta nu mai scapă fără să luăm autograf. Aici suntem şi nu plecăm".Ne gândeam noi. Mda, nici nu am sărit de trei ori, nici nu am zbierat de 5 iar au plecat. Iar a trebuit să ne mulţumim cu playlistul ca suvenir de la ei, uitat pe scenă. Împărţit în jumate, frăţeşte.
Ieşim din sală, amarââââââââââââţi, şedem iar, amărâââââââţi şi începem să cântam.De amărâââââââââţi ce eram. Nici un plan nu a funcţionat. Nici o uşă nu se mai deschidea, băieţii nu mai ieşeau de nicăieri, noi nu aveam pix, Sandu se săturase să ne tot suporte "învârteşti roata dj vasili" şi numai ce vine o furtună, brunetă, vorbind tare şi aproape de noi de parcă am fi ultimii retardaţi:
"Sunteţi din Austria"???
"Nu, suntem din România şi Republica Moldova"
"Eiiii daaa??Pe bunneeeee"?
(da, go figure, unii oameni mai ies din ţara lor şi mai studiază în alte ţări. Tare, nu??
Săraca, cred că trecuse trenul şi tramvaiul peste ea de 5 ori înainte de era aşa high.
Ne enervăm noi la un moment dat, trimitem pe solul nostru Sandu din Oştroveni (sper că de acolo ai zis ca eşti:D) să bată la uşă. Că noi, fete, fustă, nu ne putem risca. Uşa încuiată.
Nenea big şi negru cu ochii pe noi.
"Ce căutaţi"?
"Aaaa, păi noi....ultima formaţie care a cântat mai este"?
"Da, ne răspunde tăiatorul de lemne îmbrăcat în negru. Mergeţi şi bateţi sus la uşa aia".
"Sanduuuuu, hai şi bate la uşă. Bate Sandu şiiiiiiiiiii uite băieţiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii".
"Măi, da' voi de atunci staţi aici"???ne întreabă unul din membri.
"Daa, vrem o poză, o amărâtă de poză, numai o poză."
Am făcut minunata poză. Zusammen sind wir starker.Că doar români suntem. Mulţumim Sandu că ai bătut la toate uşile şi mulţumesc Hanna că m-ai dus la concert. Şi data viitoare, suntem în primul rând, în aceeaşi formulă, cu chef de "videli noci".
Hai noroc, uăi!!!
Aaaaa şi na-vă şi nişte poze. Că să mă credeţi pe cuvânt de cercetaşă.
Când am ajuns acasă în 2 minute a aflat tot Piatra-Neamţul, Clujul, Salzburgul cine a fost pe scenă lângă Zdop şi Zdup.
În fine, cântă baieţii, dansăm, sărim, cântăm cu ei. Şi pleacă. Noi ne tragem sufletul, pantalonii, ne aranjăm părul, ne dăm cu glossY, să fim pregătite de luat autograf. Mda, de la cine?Băieţii duşi au fost. Si cum stăteam noi asa triste făcând planuri şi strategii cum să luăm autograf vine una bucată ochelaristă cu bere în mână: "how would you say "repeat"
Eu mă uit la Hanna, Hanna la mine, amândouă la ea şi îi zicem: "încă o dată" dragă. Da' ce să ştii tu. Şi ea se uită în continuare la noi. Noi afişăm faţa de "mai-te-putem-ajuta-cu-ceva-de-încă-eşti-aici-uitându-te-la-noi?Aaaaaa şi ne trăzneşte şi pe noi ăl' de sus. Ne reluăm locul şi începem: "încă oo daatăăăăăăăăă, încă o datăăăăăăăăăă, încă o datăăăăăăăăăăăă. Sandu se prinde şi el de planul nostru "maleficos" şi începe şi el că doar el nu o fi mai puţin gâscă. Şi aşa că vin băieţii înapoi şi ne mai cântă o melodie!!!!
"De data asta nu mai scapă fără să luăm autograf. Aici suntem şi nu plecăm".Ne gândeam noi. Mda, nici nu am sărit de trei ori, nici nu am zbierat de 5 iar au plecat. Iar a trebuit să ne mulţumim cu playlistul ca suvenir de la ei, uitat pe scenă. Împărţit în jumate, frăţeşte.
Ieşim din sală, amarââââââââââââţi, şedem iar, amărâââââââţi şi începem să cântam.De amărâââââââââţi ce eram. Nici un plan nu a funcţionat. Nici o uşă nu se mai deschidea, băieţii nu mai ieşeau de nicăieri, noi nu aveam pix, Sandu se săturase să ne tot suporte "învârteşti roata dj vasili" şi numai ce vine o furtună, brunetă, vorbind tare şi aproape de noi de parcă am fi ultimii retardaţi:
"Sunteţi din Austria"???
"Nu, suntem din România şi Republica Moldova"
"Eiiii daaa??Pe bunneeeee"?
(da, go figure, unii oameni mai ies din ţara lor şi mai studiază în alte ţări. Tare, nu??
Săraca, cred că trecuse trenul şi tramvaiul peste ea de 5 ori înainte de era aşa high.
Ne enervăm noi la un moment dat, trimitem pe solul nostru Sandu din Oştroveni (sper că de acolo ai zis ca eşti:D) să bată la uşă. Că noi, fete, fustă, nu ne putem risca. Uşa încuiată.
Nenea big şi negru cu ochii pe noi.
"Ce căutaţi"?
"Aaaa, păi noi....ultima formaţie care a cântat mai este"?
"Da, ne răspunde tăiatorul de lemne îmbrăcat în negru. Mergeţi şi bateţi sus la uşa aia".
"Sanduuuuu, hai şi bate la uşă. Bate Sandu şiiiiiiiiiii uite băieţiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii".
"Măi, da' voi de atunci staţi aici"???ne întreabă unul din membri.
"Daa, vrem o poză, o amărâtă de poză, numai o poză."
Am făcut minunata poză. Zusammen sind wir starker.Că doar români suntem. Mulţumim Sandu că ai bătut la toate uşile şi mulţumesc Hanna că m-ai dus la concert. Şi data viitoare, suntem în primul rând, în aceeaşi formulă, cu chef de "videli noci".
Hai noroc, uăi!!!
Aaaaa şi na-vă şi nişte poze. Că să mă credeţi pe cuvânt de cercetaşă.
sâmbătă, 24 ianuarie 2009
sunt "moldoviancă"!
Toată lumea ridică din sprânceană când îmi aude accentul. Altora li se pare dulce. Alţii zic că după accent aşa, aş fi din Satu-Mare. Mai sunt aia cărora le este indiferent(nu că nu l-ar simţi când grăiesc, but they just don't give a shit). Mie îmi place. Dăăăhhh....
Asta mă diferenţiază de voi ceilalţi. E tot româneşte. O întelegeţi?O înţelegeţi. Ce tot comentaţi atâta şi râdeţi de vi se umflă fălcile? Şi nu mai încercaţi să mă imitaţi. Că nu o să vă reuşească în viata voastră şi în a mamelor voastre, "bini" aşa cum îl spun eu. Dar sunteţi simpatici când încercaţi.
Sooo, ia să vă dau şi mai multe motive să ne "iubiţi", pe noi moldovenii:
1.facem de când s-a pus coada la prună, de când hăul şi pârăul cele mai mai bune şi mai minunate sarmale.
2.....şi placinte "poale-n brâu".
3.dupa ce face o moldoveancă curat, poţi să mănânci pe jos.
4.dansam cel mai bine, cel mai repede, cel mai mult. Da ştiu că oltenii au sârbele cele mai iuţi, dar aţi încercat vreodată să dansaţi o sârbă oltenească cu o moldoveancă?
5.BEM!dimineaţa pe răcoare pe cald, pe zi, pe noapte, pe ploaie, sub masă, sub pat, din sticlă, din găleata, din pahare. Când suntem veseli, când suntem trişti, când ne vizitează vecinul, vecinele, cumătrul, soacra, sora, mama, amanta, finul, nea Petrică de la alimentară, domnul administrator, Gelu de la barul din colţ, nepotul. Ce e mai interesant, e că niciodată nu rămânem fără "beutură".
6.avem cele mai multe biserici pe metru pătrat.
7.avem cele mai multe crâşme pe metru pătrat.
8.poetul naţional al României a fost moldovean. Nu oltean, nu ardelean, nu bănăţean. Mai trebuie să zic ceva?
9.noi putem să vorbim şi literar, voi puteţi să vorbiţi moldoveneşte?
10.aţi fi voi ardelenii mai aproape de vest, dar în caz că se trezeşte Hitler, noi fugim mai repede la ruşi decât voi la americani.
11.încă studiem franceza în şcoli.Nu germană, nu ungureşte.Fran-ce-ză!!!
12.nu vă claxonăm când apăreţi cu "bemveurile" voastre luate în "lizing" şi cu număr dă Bucureşti. Iar dacă sunteţi pierduţi vă spunem exact pe unde să mergeţi, unde să vă opriţi, unde stă poliţia, unde e radarul, culoarea la radar, marca şi anul fabricaţiei.
13.probabil că ştiţi deja clişeul: moldovencele sunt cele mai frumoase femei. Dar îl ştiţi şi pe ăla cu: moldovencele sunt cele mai bătăuşe femei? Ia ieşiţi în oraş, cautaţi o moldoveancă, enervaţi-o. Că eu vă vizitez cu plăcere în spital. La terapie intensivă. Vă aduc zacuscă.
14.vă spunem verde-n faţă ce gândim. Şi ce nu gândim. Şi ce avem de gând să gândim. Şi ce am gândit cândva. Nu vă luăm pe după vişin ca ardelenii şi pe după casă ca oltenii.
15.vorbim mult, tare şi repede. Vă povestim în 5 minute ce v-ar povesti un ardelean în 4 ore, un oltean în 2 şi un bucureştean....în 2 ani?
"C-aşadar" aştia suntem. Nu plecăm. Vom fi mereu dupa munţi, aproape de fraţii noştri moldovenii de peste Prut, vă asteptăm tot timpul cu un pahar de vin rece, voie bună, aer curat, bancuri cu olteni şi informaţii despre radare.
Asta mă diferenţiază de voi ceilalţi. E tot româneşte. O întelegeţi?O înţelegeţi. Ce tot comentaţi atâta şi râdeţi de vi se umflă fălcile? Şi nu mai încercaţi să mă imitaţi. Că nu o să vă reuşească în viata voastră şi în a mamelor voastre, "bini" aşa cum îl spun eu. Dar sunteţi simpatici când încercaţi.
Sooo, ia să vă dau şi mai multe motive să ne "iubiţi", pe noi moldovenii:
1.facem de când s-a pus coada la prună, de când hăul şi pârăul cele mai mai bune şi mai minunate sarmale.
2.....şi placinte "poale-n brâu".
3.dupa ce face o moldoveancă curat, poţi să mănânci pe jos.
4.dansam cel mai bine, cel mai repede, cel mai mult. Da ştiu că oltenii au sârbele cele mai iuţi, dar aţi încercat vreodată să dansaţi o sârbă oltenească cu o moldoveancă?
5.BEM!dimineaţa pe răcoare pe cald, pe zi, pe noapte, pe ploaie, sub masă, sub pat, din sticlă, din găleata, din pahare. Când suntem veseli, când suntem trişti, când ne vizitează vecinul, vecinele, cumătrul, soacra, sora, mama, amanta, finul, nea Petrică de la alimentară, domnul administrator, Gelu de la barul din colţ, nepotul. Ce e mai interesant, e că niciodată nu rămânem fără "beutură".
6.avem cele mai multe biserici pe metru pătrat.
7.avem cele mai multe crâşme pe metru pătrat.
8.poetul naţional al României a fost moldovean. Nu oltean, nu ardelean, nu bănăţean. Mai trebuie să zic ceva?
9.noi putem să vorbim şi literar, voi puteţi să vorbiţi moldoveneşte?
10.aţi fi voi ardelenii mai aproape de vest, dar în caz că se trezeşte Hitler, noi fugim mai repede la ruşi decât voi la americani.
11.încă studiem franceza în şcoli.Nu germană, nu ungureşte.Fran-ce-ză!!!
12.nu vă claxonăm când apăreţi cu "bemveurile" voastre luate în "lizing" şi cu număr dă Bucureşti. Iar dacă sunteţi pierduţi vă spunem exact pe unde să mergeţi, unde să vă opriţi, unde stă poliţia, unde e radarul, culoarea la radar, marca şi anul fabricaţiei.
13.probabil că ştiţi deja clişeul: moldovencele sunt cele mai frumoase femei. Dar îl ştiţi şi pe ăla cu: moldovencele sunt cele mai bătăuşe femei? Ia ieşiţi în oraş, cautaţi o moldoveancă, enervaţi-o. Că eu vă vizitez cu plăcere în spital. La terapie intensivă. Vă aduc zacuscă.
14.vă spunem verde-n faţă ce gândim. Şi ce nu gândim. Şi ce avem de gând să gândim. Şi ce am gândit cândva. Nu vă luăm pe după vişin ca ardelenii şi pe după casă ca oltenii.
15.vorbim mult, tare şi repede. Vă povestim în 5 minute ce v-ar povesti un ardelean în 4 ore, un oltean în 2 şi un bucureştean....în 2 ani?
"C-aşadar" aştia suntem. Nu plecăm. Vom fi mereu dupa munţi, aproape de fraţii noştri moldovenii de peste Prut, vă asteptăm tot timpul cu un pahar de vin rece, voie bună, aer curat, bancuri cu olteni şi informaţii despre radare.
miercuri, 21 ianuarie 2009
Cea mai frumoasa zi...
Vă dedic melodia de mai jos. Eu am ascultat-o toată ziua. Nu ştiu de ce. O fi una din zilele mele "mono-melodice"!
luni, 19 ianuarie 2009
skies in vienna
Viena noaptea.Îmi cer scuze pentru calitatea proastă a pozelor.Era frig şi ploua iar aparatul meu nu e nici Kodak nici Nikon.
duminică, 18 ianuarie 2009
massinger
Sunt pe zi ce trece mai uimită de nivelul de inteligenţă a tinerilor din România, care este şi adicătelea în picaj. Nu că m-aş scoate pe mine din categoria tineret-studenţime, dar nu sunt eu aia care trimite cele mai tâmpite, neinteresante, aiurea şi fără sens MASS-uri. Fiv-ar degetele alea care v-ar trebui băgate în priză de 3 ori pe zi! Nu există mai mulţi copii cu prenumele Ioan-Vasile de 2 ani care au nevoie de operaţie urgentă pentru o boală foarte rară şi fără nume. Şi nici nu vor închide Yahouuuul dacă nu trimitem nu ştiu ce neuronii voştri alteraţi de mail-uri.
Astea sunt câştigătoarele, preferatele mele:
În afară de astea, mai primesc mass-uri cu bancuri şi linkuri de Youtube. Oarecum acceptabile spre deosebire de imbecilităţile prezentate mai sus.
Voi trimiteţi în continuare, că eu vă fac vedete pe blog. Hai cu mass-ul omule, 2 la 10, 000, cine mai doreşte, cine mai pofteşte?
Astea sunt câştigătoarele, preferatele mele:
"îmi dai şi mie împrumut 1 euro pe voda pls?!returnez înapoi în 2 ore k e cv urgent."
Nu, nu-ţi dau şi nici nu cred că ţi-a dat cineva în urma acestui mass.Vezi, poate trebuia să trimiţi mai întâi pe ăla cu: "îmi dai şi mie împrumut 2 grame de creier, să pot supravieţui până mâine"?"am inima cât un Maybach Exelero ... zvonuri!"
Sincer, cred că ai gaura din creier cât un Maybach Exelero.Ia gândeşte-te tu aşa."TE ROG CITESTE-l!!! Azi dimineata cand Dumnezeu a deschis o fereastr în RAI m-a v zut pe mine _i m-a întrebat: Copilul meu, care este marea ta dorinta pt. azi??? Iar eu i-am r spuns: Doamne te rog sa ai grij de persoana care citeste acest mesaj, de familia lui _i de prietenii lui speciali. Ei merita asta _i îi iubesc foarte mult. Iubirea lui Dumnezeu este ca un ocean, îi poti vedea începutul dar nu si sfârsitul. Acest mesaj este valabil din ziua în care îl primesti. Trimite asta la toti din lista ta. Ceva bun se va intampla cu tine mâine. Ceva pe care tu asteptai de mult s ci se întample. Nu rupe acest lant. "
Şi dacă îl rup ce? O să am ghinion 20 de ani, o să mă calce o maşină şi după aia un tir? Să fim serioşi. Aaaaa şi nu mi-ai zis termenii de garanţie ai mesajului, din moment ce este "valabil" nu ştiu câte zile. Adică dacă îl citesc înainte să îl trimiţi tu, nu este valabil sau cum?"sa nu accepti id-ul musat_elpida ca iti sterge tot din calculator, e un VIRUS! Da mai departe!Ai inteles?URGENT! LA TOATE PERSOANELE DIN LISTA ".
Mă rog, acum e musar_elpida, dar se schimbă id-ul cam de 3 ori pe zi. Mulţumesc oricum de grijă.Şi nu, nu am să dau mai departe. Ce-ai să-mi faci?"Un baiat si o fata care erau impreuna de 6 luni, au avut intalnire pe un pod. Cand acestia sau intalnit baiatul i-a spus fetei ca vrea sa se desparta, fata cand a auzit ia dat un biletzel plangand si el sa oferit sa o conduca ultima oara acasa, si in timp ce traversau strada o masina ia lovit in plin. Fata a murit pe loc, iar baiatul a scapat ca prin minune, iar cand acesta a citit biletzelul a ramas socat deoarece pe biletzel scria "FARA DRAGOSTEA TA AM SA MOR, TE IUBESC ENORM".Daca iubesti cu adevarat triimite-l mai departe."
Superb, am plâns până nu am mai putut de râs. Hellouu, e plin gugălul de poveşti de astea, scrise de deprimaţi, când în loc să doarmă la 3 noaptea le cacă mintea numai cretinităţi. Iar dacă nu iubesc cu adevărat nu am voie să îl dau mai departe, pentru că după aia rup lanţul de la mass-ul de mai sus? Com'on, mai scutiţi-mă!"am plecat vb când ajung home. pace la toti .
Pa dragă. Să-mi scrii.Nooottt!!!Mă bucur că ţii să ne informezi când pleci tu şi mulţumesc Doamne că vorbeşti cu noi când ajungi. Doar ştii ce ne îngrijorăm. Emobecilule, scapă-ţi două palme peste bostanul ăla plic cu nimic, poate realizezi că nu îi pasă nimănui când vii, când pleci, când ajungi, când te speli, când îţi schimbi chiloţii. Get a life.We all have one."cine îmi poate face o favoare plssss. buzz me scz de mass."
Nu fac sex, nu-ţi dau bani, nu am droguri de vânzare şi nici nu te ajut la teme. Iar ultimul hit de la Copilul Pârjoală sau Sorinel de la Mizil nu îl am. Aşa că vezi-ţi de viaţa ta yahooistă şi lasă-te de mass-uri. Da, cu plăcere.În afară de astea, mai primesc mass-uri cu bancuri şi linkuri de Youtube. Oarecum acceptabile spre deosebire de imbecilităţile prezentate mai sus.
Voi trimiteţi în continuare, că eu vă fac vedete pe blog. Hai cu mass-ul omule, 2 la 10, 000, cine mai doreşte, cine mai pofteşte?
joi, 8 ianuarie 2009
scump ca un vis
Nu prea îmi place să rămân mult timp într-un loc iar când zic asta îmi răsuna în minte cuvintele prietenei mele: "dar tu când ai de gând să te mai linişteşti? eu ştiu unde voi fi luna viitoare, tu azi eşti acolo, mâine eşti în alt loc şi nici măcar nu ştii unde vei fi după trei luni"! Nici nu m-am obosit să îi raspund. Imi place aşa cum sunt, îmi place că am gărgăuni la cap(cum zice tata), că vreau să văd locuri şi îmi place când îmi schimb locaţia "şederii". Adica voi nu v-aţi plictisit să mergeţi 10 ani la acelaşi supermarket, să vedeţi aceleaşi vânzătoare supărate pe viaţă şi pe codurile de bare, acelaşi parc cu aceleaşi scrânciobe rupte de 20 de ani, aceeaşi vecini care se crizează când asculţi muzica "la macsim"?
Nu v-ar plăcea să mergeţi la alt supermarket, să cunoaşteţi, mă rog "cunoaşteţi" vânzătoare noi, să aveţi vecini şi mai enervanţi şi să simţiţi că faceţi lucruri noi?
De aia într-o seară am căzut rău de tot pe gânduri, plus că bineînţeles mă plictiseam şi mi-am amintit de o poză dintr-un power-point ce mi-a l-a trimis un prieten foarte bun, mai demult. Bine, el îmi trimite cam des power-point-uri, unele îşi iau delete imediat, altele avansează pe desktop, altele cât de cât bunicile îşi fac veacul în "my documents-"chestii". În poză era o apă. Turcoaz, clară, curată şi îţi dădea senzaţia că e şi caldă. Erau nişte căsuţe, erau palmieri, era nisip. Şi dacă nu vă aduceţi aminte cu ce v-am înnebunit astă vară, I love palms.
Na-vă şi poză ca să mă credeţi pe cuvânt:
Da, stiu că nu pare reală. Buuuutttt, it iz:D. Aşă că m-am gandit eu aşaaaaaa să văd pe unde e "căsuţele" alea, cu ce aş putea ajunge acolo(cu avionul, dahhh, ma rog), cât aş putea sta, cu cine aş putea merge, ce aş putea face. Nu că nu aş avea atâtea proiecte de terminat şi pentru atâtea examene de învăţat. Dar e mult mai fascinant să visezi.
Căsuţele sunt în Polinezia Franceză şi anume în Tahiti. Nu mi-a luat decât vreo 30 de minute să-mi dau seama unde soacra-mea îs insulele astea pentru că pe toate hărţile ce le-am găsit nu arăta decât apa în jur.Şi avertizari de rechini(say what?). Dar am aflat. La jumătatea distanţei dintre S.U.A şi Australia în Oceanul Pacific sunt căsuţele.
Boon, mai iau o gură de apă şi continuui. Staţi bine?Partea cea mai frumoasă vine acum.
O noapte într-o căsuţa de aia care apropo, în limbaj "turistic", "tahitiez" şi "tare-scump" se intitulează "bungalow" sau "villa" sau "dă-ti adină două palme", costăăăă, pam pam pam.....650 de dolari. Pe noapte. O persoană. Stop că să puteţi leşina liniştiţi.
V-aţi revenit, pot continua? Bunn. Întru-cât mergi practic până la capătul lumii, dacă stai să te gândeşti că pleci din România, biletul de avion costă EXACT ca şi cum ai merge până la capătul lumii, 1,700 de dolari. Clasa economic că doar nu vă trebuie "icre" şi "şampanii" nu-i aşa:-W?
Deci tragem linie şi ne gandim că stăm cam 10 zile dacă tot dăm "un" ban dom'le şi adunăm şi adunăm şi adunăm şi strigăm bingo. Cifra estimativă pentru o vacanţă de 10 zile în Tahiti, în căsuţe, lângă palmieri esteeeeee=>10,000 de dolari. Bineînţeles mă puteţi contrazice oricând dacă o să gasiţi voi oferte mai ieftine.
Io m-am hotărât.Mammmaaaa I'm going in Tahiti!
Dar până mă duc vă mai ataşez o poză. Să o aveţi acolo pentru zile negre.
Nu v-ar plăcea să mergeţi la alt supermarket, să cunoaşteţi, mă rog "cunoaşteţi" vânzătoare noi, să aveţi vecini şi mai enervanţi şi să simţiţi că faceţi lucruri noi?
De aia într-o seară am căzut rău de tot pe gânduri, plus că bineînţeles mă plictiseam şi mi-am amintit de o poză dintr-un power-point ce mi-a l-a trimis un prieten foarte bun, mai demult. Bine, el îmi trimite cam des power-point-uri, unele îşi iau delete imediat, altele avansează pe desktop, altele cât de cât bunicile îşi fac veacul în "my documents-"chestii". În poză era o apă. Turcoaz, clară, curată şi îţi dădea senzaţia că e şi caldă. Erau nişte căsuţe, erau palmieri, era nisip. Şi dacă nu vă aduceţi aminte cu ce v-am înnebunit astă vară, I love palms.
Na-vă şi poză ca să mă credeţi pe cuvânt:
Da, stiu că nu pare reală. Buuuutttt, it iz:D. Aşă că m-am gandit eu aşaaaaaa să văd pe unde e "căsuţele" alea, cu ce aş putea ajunge acolo(cu avionul, dahhh, ma rog), cât aş putea sta, cu cine aş putea merge, ce aş putea face. Nu că nu aş avea atâtea proiecte de terminat şi pentru atâtea examene de învăţat. Dar e mult mai fascinant să visezi.
Căsuţele sunt în Polinezia Franceză şi anume în Tahiti. Nu mi-a luat decât vreo 30 de minute să-mi dau seama unde soacra-mea îs insulele astea pentru că pe toate hărţile ce le-am găsit nu arăta decât apa în jur.Şi avertizari de rechini(say what?). Dar am aflat. La jumătatea distanţei dintre S.U.A şi Australia în Oceanul Pacific sunt căsuţele.
Boon, mai iau o gură de apă şi continuui. Staţi bine?Partea cea mai frumoasă vine acum.
O noapte într-o căsuţa de aia care apropo, în limbaj "turistic", "tahitiez" şi "tare-scump" se intitulează "bungalow" sau "villa" sau "dă-ti adină două palme", costăăăă, pam pam pam.....650 de dolari. Pe noapte. O persoană. Stop că să puteţi leşina liniştiţi.
V-aţi revenit, pot continua? Bunn. Întru-cât mergi practic până la capătul lumii, dacă stai să te gândeşti că pleci din România, biletul de avion costă EXACT ca şi cum ai merge până la capătul lumii, 1,700 de dolari. Clasa economic că doar nu vă trebuie "icre" şi "şampanii" nu-i aşa:-W?
Deci tragem linie şi ne gandim că stăm cam 10 zile dacă tot dăm "un" ban dom'le şi adunăm şi adunăm şi adunăm şi strigăm bingo. Cifra estimativă pentru o vacanţă de 10 zile în Tahiti, în căsuţe, lângă palmieri esteeeeee=>10,000 de dolari. Bineînţeles mă puteţi contrazice oricând dacă o să gasiţi voi oferte mai ieftine.
Io m-am hotărât.Mammmaaaa I'm going in Tahiti!
Dar până mă duc vă mai ataşez o poză. Să o aveţi acolo pentru zile negre.
miercuri, 7 ianuarie 2009
luni, 5 ianuarie 2009
Je suis back
Daaaa, m-am întors din vacanţă. Deja mi-am umplut biroul de bileţele şi cursuri şi proiecte. Care desigur aşteaptă să se apuce cineva şi de ele. Dar primul pas, m-am gandit eu aşa bem un ceai. Nu-i grabă. Mutăm toate enumerate mai sus mai la dreapta, că mă enervează să le vad cum strigă la mine să fac ceva UTIL cu ele.
Deschidem folderul cu pozele de la Crăciun şi Revelion şi ne deprimăm. Nu am precizat că am dus acasă la mama sărbătorile astea un exemplar blond, plinuţ, un pic mai înalt ca mine din S.U.A. Colega mea de cameră Alison.Vă gândeaţi la altceva?Nu.Bun.
Pozele din avion; în care desigur se miră ce "small" îs avioanele noastre. Că ei în U.S au mamaieee ditamai rachetele spaţiale de nu ştiu câte locuri.Whatever.
După aia, de ce aveţi steagurile (murdare, rupte, decolorate şi amestecate între ele) coborâte?A murit cineva? Că la ei în U.S. numai dacă moare cineva sunt coborâte. I-am afişat imediat faţa mea de"mulţumeşte-te că mai sunt că de obicei îşi fac concetăţenii noştri rromi haine de nuntă din ele".
În aeroport:"dar astea sunt colinde ce se aud"?La noi în ţara inteligenţilor nu se aud colinde în aeroport". Normal, ce, voi ştiţi să cântaţi colinde? Pentru toate întrebările tâmpite de pănâ acum a plătit americanski a mea, întru-cât au ţinut-o la control paşapoarte vreo 15 minute, de parcă ar fi fost nevasta lui Bin Laden şi membru de onoare în Al Quaeda. În timp ce eu savuram colindele româneşti, accentul ardelenesc şiiiiiiiii ieşitul din Roaming.
Mda...next.Clujul.
"Dar astea sunt autobuse"?Nu, de fapt sunt maşini ale timpului, dacă ai noroc poate primeşti şi o cafea de bun venit cu autograful lui Băse pe ea. Şi da!! normal că la ei autobusele sunt aşa şi aşa şi au alea şi alea şi nu ai voie să faci aia şi aia...bla bla.
"La voi se fumează în cluburi?Ha, say what?Evident.Şi încă cât.
Piatra-Neamţ. Frig. Cred că asta e tot ce îşi aminteşte, pe lângă faptul că a nins 4 zile încontinuu de am crezut că iar ne dau aştia coduri din alea şmechere. Oricum astă vară era cât pe ce să încasăm codul roşu de inundaţii, ce veioza mea noi nu merităm măcar un cod roşu pentru înzăpeziri?
Mâncarea..
Sarmale, nu. Salată de boeuf, nu. Cârnăciori, nu. Borş, nu. Normal, la voi acolo în Statele Unite ale lui Obama nici nu aţi auzit de mâncare non-încălzită-la microunde sau de mâncare făcută-de-mama-fără-plicuri-şi-sosuri-gata-cumpărate.
Băutura...
Vin, da. Pălinca, da. Ţuică, da.Whisky, da. Lichior, da. Vin fiert, da. Absinth, tequila, bere, şampanie, cocktail-uri, da, da, da. Şi cică, moldovencele sunt beţive.Haa?Mda.
Iar turnul ăla unde ai făcut tu poză nu l-a construit Sfântul Ştefan, că de obicei sfinţii sunt ocupaţi cu alte treburi gen Doamne-Doamne, rugăciuni, rozalii, aghiazmă. L-a construit Ştefan-cel-Mare. Dar mă gândesc că ţi-ai consumat deja neuronul să ţii minte cum se zice la "muulţumeţc".
În afară de experienţele cu americanca, totul a fost previzibil. Crăciun cu familia, mâncare multă şi bună, muzică, chefuri, multă tequila şi zăpadă să ne ajungă pentru 15 ani.
Revelionul sărbătorit de 3 ori, pentru fiecare ţară reprezentată în gaşcă şi pentru verişorul meu Robert; dormit vreo două zile dupa aia, trezit, plecat la Salzburg cu jdemii de bagaje şi valize, ajuns în cameră, deschis calculator, logat pe blog şi iete-ma.
Hepi niu iăr!
...and by the way-pentru cineva-ăla care stă în mijlocul Clujului şi arată semne cu degetele nu e 50 Cent. E Avram Iancu, săracul.
Deschidem folderul cu pozele de la Crăciun şi Revelion şi ne deprimăm. Nu am precizat că am dus acasă la mama sărbătorile astea un exemplar blond, plinuţ, un pic mai înalt ca mine din S.U.A. Colega mea de cameră Alison.Vă gândeaţi la altceva?Nu.Bun.
Pozele din avion; în care desigur se miră ce "small" îs avioanele noastre. Că ei în U.S au mamaieee ditamai rachetele spaţiale de nu ştiu câte locuri.Whatever.
După aia, de ce aveţi steagurile (murdare, rupte, decolorate şi amestecate între ele) coborâte?A murit cineva? Că la ei în U.S. numai dacă moare cineva sunt coborâte. I-am afişat imediat faţa mea de"mulţumeşte-te că mai sunt că de obicei îşi fac concetăţenii noştri rromi haine de nuntă din ele".
În aeroport:"dar astea sunt colinde ce se aud"?La noi în ţara inteligenţilor nu se aud colinde în aeroport". Normal, ce, voi ştiţi să cântaţi colinde? Pentru toate întrebările tâmpite de pănâ acum a plătit americanski a mea, întru-cât au ţinut-o la control paşapoarte vreo 15 minute, de parcă ar fi fost nevasta lui Bin Laden şi membru de onoare în Al Quaeda. În timp ce eu savuram colindele româneşti, accentul ardelenesc şiiiiiiiii ieşitul din Roaming.
Mda...next.Clujul.
"Dar astea sunt autobuse"?Nu, de fapt sunt maşini ale timpului, dacă ai noroc poate primeşti şi o cafea de bun venit cu autograful lui Băse pe ea. Şi da!! normal că la ei autobusele sunt aşa şi aşa şi au alea şi alea şi nu ai voie să faci aia şi aia...bla bla.
"La voi se fumează în cluburi?Ha, say what?Evident.Şi încă cât.
Piatra-Neamţ. Frig. Cred că asta e tot ce îşi aminteşte, pe lângă faptul că a nins 4 zile încontinuu de am crezut că iar ne dau aştia coduri din alea şmechere. Oricum astă vară era cât pe ce să încasăm codul roşu de inundaţii, ce veioza mea noi nu merităm măcar un cod roşu pentru înzăpeziri?
Mâncarea..
Sarmale, nu. Salată de boeuf, nu. Cârnăciori, nu. Borş, nu. Normal, la voi acolo în Statele Unite ale lui Obama nici nu aţi auzit de mâncare non-încălzită-la microunde sau de mâncare făcută-de-mama-fără-plicuri-şi-sosuri-gata-cumpărate.
Băutura...
Vin, da. Pălinca, da. Ţuică, da.Whisky, da. Lichior, da. Vin fiert, da. Absinth, tequila, bere, şampanie, cocktail-uri, da, da, da. Şi cică, moldovencele sunt beţive.Haa?Mda.
Iar turnul ăla unde ai făcut tu poză nu l-a construit Sfântul Ştefan, că de obicei sfinţii sunt ocupaţi cu alte treburi gen Doamne-Doamne, rugăciuni, rozalii, aghiazmă. L-a construit Ştefan-cel-Mare. Dar mă gândesc că ţi-ai consumat deja neuronul să ţii minte cum se zice la "muulţumeţc".
În afară de experienţele cu americanca, totul a fost previzibil. Crăciun cu familia, mâncare multă şi bună, muzică, chefuri, multă tequila şi zăpadă să ne ajungă pentru 15 ani.
Revelionul sărbătorit de 3 ori, pentru fiecare ţară reprezentată în gaşcă şi pentru verişorul meu Robert; dormit vreo două zile dupa aia, trezit, plecat la Salzburg cu jdemii de bagaje şi valize, ajuns în cameră, deschis calculator, logat pe blog şi iete-ma.
Hepi niu iăr!
...and by the way-pentru cineva-ăla care stă în mijlocul Clujului şi arată semne cu degetele nu e 50 Cent. E Avram Iancu, săracul.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)