marți, 24 februarie 2009

Sibiu-mood

Am avut onoarea să am propriul meu ghid şi propriul meu fotograf prin Sibiu. După câte am înteles io de la ghidul meu şi numai al meu, această casă cu acoperişul mai "trendi" aşa, e singura din seria aia, care nu are două etaje. Explicaţia de la ghid:"că aşa au făcut-o". Un zid şi un turn care nu mai ştiu al cui a fost şi de cine a fost construit dar ghidul meu a ţinut să ştiu că de multe ori a urcat scările (care nu se văd cu ochiul liber) zidului.

În prim plan, unul din cele 3 turnuri. Cred că era a meşteşugarilor. Dacă nu, a "năsturierilor" sau a "fierarilor" sau a "olarilor" sau ce meserii mai sunt? Ghidul, help? Please?
Stema oraşului Sibiu. Acolo sus în cerc. De ce are nuferi? Ghidul:"că trebuia să fie ceva cu apă şi au pus nuferi".
Big Ben-ul sibian şi tehnici avansate de a parca maşinile la dungă.
"Căşi" cu OOOObloaneee."Multe case au încă obloane" mi-a zis mie ghidul.
Ciudat mai cresc copacii prin Sibiu. De atâta "histoooorie" cred şi "heu".
În sfârşit am ajuns şi eu în celebra piaţă în care toţi aveţi poze. Acolo în casa aia mare din dreapta stă primarul. Care nu e român. De ce? Ghidul: "că aşa l-au ales".

Oricum, frumos oraş, simpatici oameni şi o atmosferă medievală despre care am tot auzit dar am zis tot timpul că sunt poveşti. Well, nu sunt poveşti şi ia duceţi-vă şi voi să vedeţi ce frumos e. Poate vă pun o pilă la ghidul meu super.

zi de zi

Trăiesc zi de zi o viaţă plină de surprize în România. Mă ţine ocupată, distrată, mă destresează, uneori, mă face să îmi doresc din ce în ce mai mult să plec iar, alteori. De exemplu azi, o încercare banală de a cumpăra covrigi. Da, din aia cu gaură, din aluat, la 10 mii. A fost mai greu decât dacă aş fi cumpărat o casă în Pakistan cu piscina adusă din China. Mă rog, nu am cumpărat eu dar am luat parte la discuţia monozigotă şi monocretină şi monobecilă dintre cel care a cumpărat şi stimata de ea vânzătoare:

-Doi covrigi cu susan vă rog
-Cu susan sau cu sare?
-Cu susan am zis!
-Cu susan săraţi sau cu susan dulci?
-Cu susan...
-Săraţi sau dulci am intrebat?
-Păi....să fie cu susan, de aia din dreapta.
-Deci săraţi.
-Deci cu susan, da!

În altă zi îi sun pe dezamabilii de la Orange. Vreau să cer închiderea abonamentului. Pe lângă întrebări de genul: dar sunteţi sigură (nu sunt sigură, de aia te-am sunat pe tine dragă poate mă convingi tu), dar vă putem oferi aia şi aia şi aia şi aia şi alea 200 de minute ori 5000 de mesaje pe care până la urmă nu le primesc decât în primele 5 luni, după aia nea Vasile le mai vede, dar de când vreţi să fie oprit (din 2015, dar am sunat de pe acum ca să fiu sigură că îl opriţi), nu mi-l opresc decât 3 luni şi alte 100 de telefoane mai târziu.

După aia ia să mergem noi în mall. La cafea! Cer Icetea de piersici. De 2 ori mă întreabă:
-Un Icetea de piersici, da?
-Da, te rog.
-Deci de piersici.
Îmi aduce de lămâie.

Da, cum să nu râzi şi cum să nu-ţi placă acasă. Hai gata că am de scris o licenţă.

vineri, 20 februarie 2009

Veveriţe

Nişte veveriţe tare drăguţe....

miercuri, 11 februarie 2009

dezvăluiri şocante

Nu vă lăsaţi duşi în eroare de titlu. Nu am să vă dezvălui nimic de ce (n)-aţi vrea să auziţi. Dar mergeam azi pe stradă, chinuindu-mă să îmi ţin ochii deschişi întru-cât ningea de nu-ţi dădeai seama dacă ăla din faţa ta te înjură sau te scuipă, cu muzică în urechi, dată taaare (nu pentru că nu aş auzi, ci pentru că eram într-o stare mai euforică) şi mă gândeam ce fain era când eram mică şi nu aveam nici o grijă. Mama făcea de mâncare, mama spăla, mama mă ducea de mânuţă la grădi, mama mă lua de mânuţă de la grădi, după aia desene, desene, desene, Barbie şi somn. Mai puteam să îmi doresc ceva?

Aaaa şi undeva între episodul o mie şi ceva din Sailor Moon şi schimbatul lui Barbie în rochiţa de seară o mai băteam pe sora mea. Iartă-mă sis dar era ca să vezi cum e "the real and the cruel world". Ai să îmi mulţumeşti mai târziu.
În fine, că deviez de la subiect. "Mai" mă gândeam tot azi (tot cu muzică, tot cu multă zăpadă) de ce îmi era frică când eram mică.
Mă temeam de întuneric. Dar în ce hal mă temeam că trebuia sa îmi lase mama toate becurile aprinse (că doar na, câte odoare avea) şi trebuia să o aud în camera cealaltă vorbind cu tata. Nici nu se punea problema să închidă uşa. Mi-am revenit cu timpul, bineînţeles. Acum dorm şi dacă trec toate tancurile din stocul N.A.T.O.
Mai mă temeam de animalele mici. I know!!Fiecare copilaş avea un papagal din ala mic şi retard, verde sau galben, eu aveam maimuţă de pluş, de la care a început războiul cu sora mea şi au trebuit ai mei să mai cumpere dracului o maimuţă. Numai că maimuţa meeeea (şi cea originală) avea ochii albi iar cea a surioarei mele avea ochii maro. Normal că fiecare susţinea că maimuţa ei e aia ruptă din soare şi de fapt, a ei e adevarata Cheeta şi cealaltă ar fi o impostoare şi merită ucisă cu bestialitate.
Odată aveam nişte pisoi. De care mie, evident, îmi era frică să mă apropii. Veneau verişorii mei şi dighi, dugu, miţi, fiţi ce pisoi drăgălaşi ai. Right!!Ce poate fi aşa drăgălaş în 4 cm de blană şi doi ochi? Până când şi-a dat seama tata că e ceva în neregulă cu fata lui. Aşa că a aplicat strategia Beta. M-a plătit să ating mutanţii ăia de pisoii.
"Tata, vreau să ştii acum după 15 ani că nu i-am atins atunci. De fapt am pus-o pe Gaby să îi ia şi să îi scoată în curte. Dar mulţumesc pentru ăia 10, 000 pe care mi i-ai dat şi din care mi-am luat de la alimentara din colţ alune de la nenea Bebe".
Mai târziu când am început să am "caşcă", Andrei vecinul meu, din plictiseală sau din surse nefondate m-a înştiinţat ca licuricii curentează. Şi dacă îi ating rămân însărcinată. Vreo 5 ani nu am pus mâna pe nici o insectă în afară de bondari din care ne facea tata râşniţe şi la care se criza sora mea. Iar eu nu mă puteam- şi nici nu voiam de fapt- abţine să nu fac râs de ea: "cum să te temi de un bondar legat de picioare"?( vorbeam eu care nu puneam mâna pe pisici, mda).
Tot de la vecinul meu Andrei, căci el era întâi-mergătorul tuturor aventurilor noastre, am aflat ce posedat e calul vecinului nostru nenea Sorin. (haaaaaa, cum să fie posedat un cal=))??).
Ciudat însă ca nu am avut nicidoată probleme să îi aduc mamei întreaga colecţie de broaşte şi şerpi de pe pârâu, viermi, râme şi alte neamuri de animale de astea, trilogodite, unispongionate sau cum s-or mai chema.
"Şi tata, să ştii că peştii aia 3, care au dormit 2 săptămâni pe burtă când tu mi-ai zis că de fapt se odihnesc că au venit din oceanul Atlantic, erau morţi. Am învăţat la biologie într-a -V -a că peştii care stau pe burtă nu mai alive, nu mai viaţă. D-E-A-D!!!

Cam aşa "stătea" treburile!! Vouă de ce vă era frică când eraţi mici?

duminică, 8 februarie 2009

sâmbătă, 7 februarie 2009

era-smus

Într-o săptămână plec acasă. Yeei, uraa, ce "mai" mă bucur. Not!!Adică mă bucur că mă întorc unde mi-e casa, unde nu sunt străină, unde mă aşteaptă mama cu papa bună, surioara cu muzică la maxim şi prietenii. Dar mă bucur şi mai tare că am fost, că am văzut, că am învăţat. Se termină Erasmus-ul.
Nu mă gândeam că o să ajung să spun aşa de repede propoziţia asta. Aşadar să las bocelile pentru bebei că doar nu o fi "terminatul" lumii. Ce am învăţat din Erasmus. Citiţi şi vă minunaţi:

-"ca teoretic vorbind ar trebui să fie logic".
- că ei nu trimit erasmuşi picaţi acasă. Îi trimit plângând.
- că sârbii sunt inteligenţi. Dar perverşi; şi vorbesc bine germană.
- că americanii sunt beţivi.
- chiar dacă nu ai voce tu cântă. Chiar dacă nu ţi-e sete bea. Chiar dacă ai seminar ia şi dormi acolo încontinuare. Doar se mai ţine şi săptămâna viitoare.
- dacă nu ai învăţat până acum să mergi pe patine nu ai să înveţi aici.
- nu îţi fă planuri cu bursa. aşa cum o primeşti, aşa nu o mai vezi.
- nici cu căminul. Nu e aşa ca în poze. Şi normal!! nu ai piscină, chiar ai crezut:))?
- italienii sunt mai proşti ca americanii când dorm. Plus că habar nu au ce e adverbul.
- jocul rusesc e făcut ca să pierzi. Nu te "învitejoza" inutil că după două guri de vodcă de aia ai să zici că joci fotbal subacvatic.
- nu te chinui să explici politiştilor că eşti din România. Poţi să le bagi prin ochi şi să le scoţi pe urechi buletinul cu siglă mare de "Rumania" că ei tot din Cehia o să behăie că eşti.
- nu pune austriecii la încercare. Că sunt mai deştepţi cu 3 butoane decât nemţii. Ştiu limbi străine de nu ai tu fasole-n pod.
- dacă îţi făceai planuri sa treci examenele orale du-te şi aruncă-te. N-au fost făcute pentru tine.
- nu te îndrăgosti de irlandezul din Sharmrock. Tu pleci în 2 luni iar el în 6. N-o să-ţi iasă ecuaţia.
- nu confunda Zara cu facultatea.
- nu răspunde dimineaţa la 8 la interfon. mai mult ca bineînţeles de sigur e poştasul care are un pachet pentru colega ta de cameră. Doar nu îţi făceai iluzii că pentru tine, nu?Bun.
- dacă simţi cum deja nu te mai poţi lega singur la şireturi poate ai vrea să începi să o laşi mai moale cu Milka. Şi Nutella. Şi gogoşi cu vanilie. Şi marţipan.
- nu te urca în tren cu 15 minute înainte să plece. Urcă-te cu 1 minut după.
- cumpără-ţi un bax de pixuri şi învaţă-ţi CNP-ul pe de rost. O să ai nevoie pentru cele 1000 ori 200 de acte pe care le ai completat.

Sigur îmi mai vin idei. Concluzia este că s-a meritat. Că a fost super. Chiar dacă am avut momente când m-aş fi întors pe jos în România, când mi-aş fi băgat toate pixurile în ochi, când i-aş fi tăiat pe austrieci în 5 după ce i-am legat de linia de tramvai...şi de tren, nu regret nimic.
A fost cam obositor ce e drept cu 4-5 chefuri pe săptămână, jocuri ruseşti, Karaoke şi vorbitul în toate limbile pământului. Dar pentru asta s-a inventat dormitul pănâ la 14.

Deci, dacă aveţi sânge-n voi plecaţi cu Erasmus. Dacă nu, staţi acasă şi citiţi pe bloguri la alţii cum a fost. Apropo, poate vă interesează şi o părere mai profesionistă.





miercuri, 4 februarie 2009

for bad days:(

Astăzi e una din zilele mele "de-care-nu-vreau-să-mi-amintesc-nici-când-o-să-am-150-de-ani". Aşa că am ascultat, normal, tăăăăătă ziua o singură melodie. Mi-au plăcut versurile mai mult, decât interpretarea. Daţi-vă şi voi cu părerea. Sau nu. Oricum azi mi-e indiferent de toate!