Trebuie să scriu şi un post despre toamnă, pentru că tot timpul mi-a plăcut toamna. Mă rog, mai mult sau mai puţin, depinzând de cât de ploioasă şi friguroasă a fost. Dar aşa în mare pot să spun că e anotimpul planurilor. Parcă te trezeşti dintr-un vis (mare, vacanţă, munte, prieteni, distracţie) şi intri într-un coşmar(şcoala, serviciu, trezit dimineaţa, cafea multă). Şi începi să te gândeşti cu ce ai greşit. De ce, de la lenevit până la 11 (hai 14) trebuie să te trezesti în fiecare zi la 7 (hai 6)?
Pentru că vara s-a terminat, iar toamna începe distracţia. Adică, cu adevărat distracţia. Te gândeşti: "băi, tre să mă mut, şeful mi-a dat un teanc de treabă, salariul (e criză) îl primesc o dată la 2 luni (pe bune!!!), la nu ştiu ce seminar trebuie proiect, e ziua lui cutare şi cutare, ăia doi au nuntă (trebuie să te duci că ţi-s prieteni), de Crăciun parcă ai vrea să mergi undeva (asa că faci rezervare), după aia unde facem rev-ul, ai tăi vor să te vadă la casa ta (nu de alta, dar poate aşa nu mai ceri bani de la ei), te gândeşti să îţi cauţi altceva de lucru, apa caldă nu merge, pâine nu mai ai, zahăr pentru cafea nici atât. O bei amară!
Oricum, afară vremea (dacă esti născut Duminica) ţine cu tine: probabil plouă de 2 zile, e frig ca-n beci şi toţi copacii îşi dezvirginează frunzele. Bun, aşa că îţi iei frumos toată geanta (ok, valiza) cu probleme o laşi la uşă (vecinului), te duci în pat, cu un ceai de fructe, îţi dai drumul la un film (probabil Sweet november) şi auzind vijelia de afară (presupunem că nu ai geamuri izolate fonic) te bucuri de toamnă.
Pentru mine toamna a fost tot timpul ca anul nou. Încep să îmi fac planuri. Să îmi doresc să merg acolo si acolo, să văd pe ăla şi pe ăla, să reuşesc nu ştiu unde. Mă hotărăsc (în prisma vacanţei care tocmai a trecut) să merg la anul pe nu ştiu ce munte sau să beau cocktail cu paie din China. Aşa că anul nou începe pe 1 Septembrie. So, start dreaming!
miercuri, 30 septembrie 2009
Bimbo moartă.O declar nulă!!!
Viaţa mea a luat sfârşit.
Mi-a murit Bimbo. Da, ştiu că şi voi sunteţi tare afectaţi. Da' nu ştiţi cine e Bimbo nu? Să vă pun în temă. Mă jucam într-una din nopţile când nu am somn, pe un joc cu o Pitzi pe care trebuie să o îmbraci, să o trimiţi la serviciu, la coafor, să îndeplineşti anumite sarcini. Şi ideea e să ai cea mai frumoasă, inteligentă şi cu cei mai mulţi bani Bimbo. Da' eu ca de obicei m-am plictistit după vreo ora cât mi-a luat sa îi aleg un nume demn de o Piţi şi am lăsat baltă jocul.
Astăzi primesc un mail tragic: "Your Bimbo is dead" şi mesajul urlător. Aaaa, următor:
Mi-a murit Bimbo. Da, ştiu că şi voi sunteţi tare afectaţi. Da' nu ştiţi cine e Bimbo nu? Să vă pun în temă. Mă jucam într-una din nopţile când nu am somn, pe un joc cu o Pitzi pe care trebuie să o îmbraci, să o trimiţi la serviciu, la coafor, să îndeplineşti anumite sarcini. Şi ideea e să ai cea mai frumoasă, inteligentă şi cu cei mai mulţi bani Bimbo. Da' eu ca de obicei m-am plictistit după vreo ora cât mi-a luat sa îi aleg un nume demn de o Piţi şi am lăsat baltă jocul.
Astăzi primesc un mail tragic: "Your Bimbo is dead" şi mesajul urlător. Aaaa, următor:
"Its important to take care of your bimbo! You know a bimbo is for life and not just for christams well we have some bad news. It appears you have neglected her and she has sadley passed away anb gone to bimbo heaven. Your Bimbo has died! But never fear - you can save her again! Act quickly to save your Bimbo! Long live the bimbos!"
Deci sunt o criminală. Mi-am batut joc de biata fată, am neglijat-o ca o mamă depravată ce sunt, iar acum mititica e în Raiul Piţilor. Darrr, o pot învia (Thank God) pentru ca viaţa mea să aibă sens din nou.Yuhuu!!
marți, 29 septembrie 2009
mireasa kitsch
Astăzi vă scriu despre mirese. Da, nu mă întrebaţi ce am visat azi-noapte.
Am văzut ieri nişte poze (dat fiind faptul că doi dintre prietenii mei cei mai buni, sunt fotografi) cu mirese. Şi privind pierdută pozele, mi s-a aprins un beculeţ...sau un pitic (you pick) pe creier.
De ce toateeeee aveţi buchete cu trandafiri?? Ce nucul meu, nu mai sunt şi alte flori? Şi de ce tăătiii puneţi în piept mirelui ditamai hardughia de floare de stă săracul cocoşat şi aplecat de zici că atunci îl apucă diareea? Unde e ideea aia de simplu, elegant şi frumos?
Şi de ce tăăăăti vă alegeţi rochii de 20 de kg, cu 15 mii de flori şi frunze cu alte 100 de mii de aţe şi becuri şi cercuri şi sârme şi piuliţe prin ele? Unde e rochia aia frumoasă, clasică, de mireasă?
Şi de ce vă faceţi cuiburi prin cap dacă aveţi aşa păr frumos. Acum na, unde nu este nu este, înţelegem. Dar când aveţi un păr lung şi des şi lucios şi mai mare dragul să te uiţi la el, de ce îl cocoţaţi ca ciorile în vârful creştetului şi-l acoperiţi bine (de parcă l-aţi furat) cu 4 tone de voal şi sclipici? Unde e naturaleţea?
Na şi mai vezi once in a while câte o mireasă finuţă, draguţă, simplă. Dar normal că va fi catalogată drept "naşpa" sau "ne-în-pas cu moda" sau "limitată financiar". Da ştiu că nu se discută gusturile, nici mirosurile, nici bla bla bla. Dar poate ar trebui să mai "discutăm" câteodată şi kitsch-urile!
Am văzut ieri nişte poze (dat fiind faptul că doi dintre prietenii mei cei mai buni, sunt fotografi) cu mirese. Şi privind pierdută pozele, mi s-a aprins un beculeţ...sau un pitic (you pick) pe creier.
De ce toateeeee aveţi buchete cu trandafiri?? Ce nucul meu, nu mai sunt şi alte flori? Şi de ce tăătiii puneţi în piept mirelui ditamai hardughia de floare de stă săracul cocoşat şi aplecat de zici că atunci îl apucă diareea? Unde e ideea aia de simplu, elegant şi frumos?
Şi de ce tăăăăti vă alegeţi rochii de 20 de kg, cu 15 mii de flori şi frunze cu alte 100 de mii de aţe şi becuri şi cercuri şi sârme şi piuliţe prin ele? Unde e rochia aia frumoasă, clasică, de mireasă?
Şi de ce vă faceţi cuiburi prin cap dacă aveţi aşa păr frumos. Acum na, unde nu este nu este, înţelegem. Dar când aveţi un păr lung şi des şi lucios şi mai mare dragul să te uiţi la el, de ce îl cocoţaţi ca ciorile în vârful creştetului şi-l acoperiţi bine (de parcă l-aţi furat) cu 4 tone de voal şi sclipici? Unde e naturaleţea?
Na şi mai vezi once in a while câte o mireasă finuţă, draguţă, simplă. Dar normal că va fi catalogată drept "naşpa" sau "ne-în-pas cu moda" sau "limitată financiar". Da ştiu că nu se discută gusturile, nici mirosurile, nici bla bla bla. Dar poate ar trebui să mai "discutăm" câteodată şi kitsch-urile!
joi, 24 septembrie 2009
Autumn Mood
Alinierea!
Family story...
Ce ar fi toamna fără struguri...?
Home alone!
Mom?Dad? Uncle Buzz?miercuri, 23 septembrie 2009
claxonavă-v-aş să vă claxonez
Atenţie: citeşte acest blog mai ales dacă eşti din Bucureşti.
La noi, în orăşelul nostru micuţ de munte, NU SE CLAXONEAZĂ.
Noi, moldovenii, stăm frumos la semafor şi chiar dacă s-a făcut verde şi Nea Cepuleţ din faţă nu a pornit, NU CLAXONĂM!!!
Iar dacă la sensul giratoriu se asteaptă mai mult, până dai prioritate la fiecare, NU CLAXONEZI.
Dacă încerc să parchez, am să reusesc până la urmă, pentru că tu nu-i aşa, eşti drăguţ şi NU VEI CLAXONA.
Şi să nu credeţi că am ceva cu minunaţii, conpatrioţii noştri din "scârbitală". Dar am observat că majoritatea maşinilor care CLAXONEAZă în oraşul MEU sunt de acolo. Mai mult, mai şi fac semne obsecene pe geamuri ca ultimii ţărani, din spatele unor volane din ultima serie de la BMW sau Audi.
Aşa că data viitoare când intraţi în Piatra-Neamţ, uitaţi-vă la indicatorul ăla cu un "claxonaş" TĂIAT!!!Claxonatul e numai pentru a evita un pericol imediat. Ori dacă stau la semafor şi ăla din faţa mea nu s-a mişcat, nu am cum să comut pe aripi şi autopropulsoare ca să zbor peste maşinile din faţa. Stai în spatele meu şi calmează-ţi nervii "bucureştini". Că tot ajungi undeva. Ori la destinaţie, întreg, ori într-un şanţ cu mâinile şi ochii împrăştiaţi pe o rază de câţiva km. OVER!!
La noi, în orăşelul nostru micuţ de munte, NU SE CLAXONEAZĂ.
Noi, moldovenii, stăm frumos la semafor şi chiar dacă s-a făcut verde şi Nea Cepuleţ din faţă nu a pornit, NU CLAXONĂM!!!
Iar dacă la sensul giratoriu se asteaptă mai mult, până dai prioritate la fiecare, NU CLAXONEZI.
Dacă încerc să parchez, am să reusesc până la urmă, pentru că tu nu-i aşa, eşti drăguţ şi NU VEI CLAXONA.
Şi să nu credeţi că am ceva cu minunaţii, conpatrioţii noştri din "scârbitală". Dar am observat că majoritatea maşinilor care CLAXONEAZă în oraşul MEU sunt de acolo. Mai mult, mai şi fac semne obsecene pe geamuri ca ultimii ţărani, din spatele unor volane din ultima serie de la BMW sau Audi.
Aşa că data viitoare când intraţi în Piatra-Neamţ, uitaţi-vă la indicatorul ăla cu un "claxonaş" TĂIAT!!!Claxonatul e numai pentru a evita un pericol imediat. Ori dacă stau la semafor şi ăla din faţa mea nu s-a mişcat, nu am cum să comut pe aripi şi autopropulsoare ca să zbor peste maşinile din faţa. Stai în spatele meu şi calmează-ţi nervii "bucureştini". Că tot ajungi undeva. Ori la destinaţie, întreg, ori într-un şanţ cu mâinile şi ochii împrăştiaţi pe o rază de câţiva km. OVER!!
marți, 22 septembrie 2009
Ai legătura!!!
Sun azi la o Universitate al cărui nume nu îl pot scrie (Universitatea Bucureşti) ca să adresez o întrebare unor doamne în vederea (dăăhh) primirii unui răspuns simplu: da sau nu.
Bun, deci sun. O dată, de două ori, încerc alt număr, nealocat, sună ocupat, sun iar la primul, intră robot/fax/cafetieră/sandwich-maker, răspunde portarul, răspunde o tanti care nu ştia ce facultate e, ocupat, ocupat, ocupat.
Mă pun să o ajut pe mama la tăiat zarzavaturile pe iarnă (da, au venit toamna şi activităţile conexe).
"Da' nu mai suni şi tu la ăştia la Bucureşti"?-mama
"Da i-am sunat acum 10 minute şi oricum e 11:51, sigur la 12 termină programul".
Sun iar. Sun. Sun. Răspunde în sfârşit şi în gura mamii voastre....o doamnă.
Eu: "Bună ziua, bla bla bla bla bla bla şi dacă am bla bla atunci pot să bla bla bla"?
Aia: "Pai...nu cred, adică de ce?"
Eu: "Pentru că bla bla bla bla".
Aia:" Staţi că vă fac legătura la secretariat"
Îmi face legătura. După ce ascult toată melodia clopoţelului sau ce hit o fi fost ăla.
Răspunde alta cucăză. Iar îi turui povestea vieţii mele, iar îmi face legătura, de data asta la Studii de Securitate cică. Da, tu unde erai cucoană, la Vălenii din Cireş???????????
Mă calmez. Răspunde o piţi, iar încep cu aceeaşi întrebarrrreee, iar îmi face Sf. Legătură. Iar răspunde o cucoană: "Dar tot dumneavoastră sunteţi?Nu v-am făcut legătura la Studii de Securitate o dată"?
Eu: "Ba da şi se pare că mi-au făcut din nou legătura la dumneavoastră"!!!!!!!
Aia:" Of, aşteptaţi vă rog". De parcă ce studiile şi facultăţile şi gardurile voastre, am făcut până acum???????????? Şi de ce mă trimiteţi de la una la alta când voi probabil sunteţi la 5 m una de alta sau cel mai probabil, chiar în acelaşi birou??????
Dar e bine. De ce să mă enervez când după 10 minute de făcut legături şi pus aceeaşi întrebare voi mă trimiteţi înapoi unde am sunat prima dată?? Doar nu plătiţi voi factura la telefon!!Hai scuze că am scris despre voi pe blog.
Enjoy your coffee acolo. Fuck you, very, very, very much!Andreea, ai legătura aia sexy!!!
Bun, deci sun. O dată, de două ori, încerc alt număr, nealocat, sună ocupat, sun iar la primul, intră robot/fax/cafetieră/sandwich-maker, răspunde portarul, răspunde o tanti care nu ştia ce facultate e, ocupat, ocupat, ocupat.
Mă pun să o ajut pe mama la tăiat zarzavaturile pe iarnă (da, au venit toamna şi activităţile conexe).
"Da' nu mai suni şi tu la ăştia la Bucureşti"?-mama
"Da i-am sunat acum 10 minute şi oricum e 11:51, sigur la 12 termină programul".
Sun iar. Sun. Sun. Răspunde în sfârşit şi în gura mamii voastre....o doamnă.
Eu: "Bună ziua, bla bla bla bla bla bla şi dacă am bla bla atunci pot să bla bla bla"?
Aia: "Pai...nu cred, adică de ce?"
Eu: "Pentru că bla bla bla bla".
Aia:" Staţi că vă fac legătura la secretariat"
Îmi face legătura. După ce ascult toată melodia clopoţelului sau ce hit o fi fost ăla.
Răspunde alta cucăză. Iar îi turui povestea vieţii mele, iar îmi face legătura, de data asta la Studii de Securitate cică. Da, tu unde erai cucoană, la Vălenii din Cireş???????????
Mă calmez. Răspunde o piţi, iar încep cu aceeaşi întrebarrrreee, iar îmi face Sf. Legătură. Iar răspunde o cucoană: "Dar tot dumneavoastră sunteţi?Nu v-am făcut legătura la Studii de Securitate o dată"?
Eu: "Ba da şi se pare că mi-au făcut din nou legătura la dumneavoastră"!!!!!!!
Aia:" Of, aşteptaţi vă rog". De parcă ce studiile şi facultăţile şi gardurile voastre, am făcut până acum???????????? Şi de ce mă trimiteţi de la una la alta când voi probabil sunteţi la 5 m una de alta sau cel mai probabil, chiar în acelaşi birou??????
Dar e bine. De ce să mă enervez când după 10 minute de făcut legături şi pus aceeaşi întrebare voi mă trimiteţi înapoi unde am sunat prima dată?? Doar nu plătiţi voi factura la telefon!!Hai scuze că am scris despre voi pe blog.
Enjoy your coffee acolo. Fuck you, very, very, very much!Andreea, ai legătura aia sexy!!!
luni, 21 septembrie 2009
Lynn Anderson- Roe garden
O melodie care mă obsedează de câteva zile. O am şi în varianta ringtone dacă interesează pe cineva:
duminică, 20 septembrie 2009
well done, ştefan!
Ne-am prins şi noi de ce au scos minţile luminate ale oraşului, toate semafoarele şi au pus sensuri giratorii în loc. Pentru că ne-au pus o super fântână arteziană în parc, din aia cum numai în poveşti s-a văzut. Mda, glumesc, sigur nu de asta e circulaţia asa de horror şi sigur sunt şi alte fântâni mai săritoare ca a noastră.
Dar cum sunt obsedata numărul unu de fântâni trebuie să vă arăt şi vouă, pentru că mie una îmi place foarte mult. Pozele nu sunt făcute de mine ci de o fetiţă care se pricepe. Take a look!
marți, 15 septembrie 2009
mama şi gugălul
Eram într-o zi pe net. Nu făceam nimic interesant, ci îmi chinuiam ochii citind un blog. Deodată, intră mama furtunoasă în cameră:
"Lasă-mă repede să intru pe gugăl, că i-am promis lu' soră-ta că îi fac o tartă, dar nu am decât struguri".
Şocată, mă ridic frumos de pe scaunu-mi şocat şi el şi îi cedez locul mamei:
"Da eu aşa fac. Când nu ştiu ceva intru repede şi mă uit pe gugăl. Uite "tartă cu struguri". Gata am plecat". Şi iese la fel de furtunoasă din cameră.
"Aaa, dacă termină maşina de spălat, să întinzi şi tu rufele alea".
Ce mai urmează?Să vină tata să îşi downloadeze filme şi muzică? Sau bunica mea sa citească online "Poveştirile Părintelui Dionisie de la Neamţ". În familia mea, totul e posibil.
"Lasă-mă repede să intru pe gugăl, că i-am promis lu' soră-ta că îi fac o tartă, dar nu am decât struguri".
Şocată, mă ridic frumos de pe scaunu-mi şocat şi el şi îi cedez locul mamei:
"Da eu aşa fac. Când nu ştiu ceva intru repede şi mă uit pe gugăl. Uite "tartă cu struguri". Gata am plecat". Şi iese la fel de furtunoasă din cameră.
"Aaa, dacă termină maşina de spălat, să întinzi şi tu rufele alea".
Ce mai urmează?Să vină tata să îşi downloadeze filme şi muzică? Sau bunica mea sa citească online "Poveştirile Părintelui Dionisie de la Neamţ". În familia mea, totul e posibil.
joi, 10 septembrie 2009
îi drept
Vorba aia: când nu-s unghii vai de tocuri. Da, nu era aşa. Nu contează.
Ideea e că printre alte ocupaţii din viaţa mea palpitantă, mă ocup şi de Drept. Drept, care nu prea e drept, de fapt e cât se poate de strâmb şi de alambicat şi întortocheat. Nu materiile, nu profii, nu clădirea. Colegii. Adică, colegele. Mele, blonde, sexy, care la 8 dimineaţa când eu îmi ţin pleoapele cu capacul de la pix să stea deschise şi mă uit în buletin să văd dacă tot aşa mă cheamă, ele dragele de ele sunt machiate şi-n nări, sunt înţolite şi înţoţolite şi întocuite şi cum mai vreţi voi, cam din China-n State şi înapoi.
Şi ca orice "blonde de la drept" ce se respectă, nu uităm "parfumele" ţcumpe, genţi de la firme cu nume de animale şi păsări şiiiiiiii orientarea aero-spaţialo-locus-bun-de-copiatus.
Da, ca să va explic procedeul:
Se intră.Cu mâna ruptă de la jumate din cauza genţii. Sau, nu ştiu din cauza a puţin creier poate.
Se opreşte în uşa amfiteatrului, de parcă ar fi la capătul podiumului, iar noi cei cu covrigii în gură şi căscaturi până-n urechi, am fi fotografii de la "belle lelea". Se scanează. Loc de copiat, că de învatat nu a fost vreme mamaeee.
Se merge, se asează pe un loc. Aşezat geanta, scos carneţel roz, pix(uri), oglindă. Se oglindeşte. Se scoate telefonul...aaa, mă scuzaţi, era scos. Se ia telefonul de pe bancă şi se pune la ureche. Se dă bip.
"Fată să ne ţii şi nouă 2 locuri, că suntem cherestea, nimic nu ştim"
Se strânge tot arsenalul scos, se mută mai departe cu locuri pentru celelalte colege aflate în suferinţă, rămase vacante. Locurile, nu colegele.
Iar se scoate pix, oglindă, foaie, telefon.Vin colegele, nu e bun locul. Prea mult soare, prea multă vizibilitate, prea mult loc, prea aproape de unghiul unghiular faţă de aria perpendiculara pe diametrul profului. Bun, în timpul acestei operaţiuni de aşezare în spaţiu, tocăit şi bubuit şi troncănit de tocuri evident.
Şi ca să vă demonstrez că strategia a dat roade şi tot acest "mişcă din fund, dă din tocuri-thing" a meritat, când începe examenul, pe cine mută proful în primele bănci?Aleluiaa, thank YOU God, pe tocăitoare. Dar e bine. Serios că e bine. Viitorii avocaţi şi jurişti ai României vor fi oameni inteligenţi şi stilaţi. NOT!!!
Ideea e că printre alte ocupaţii din viaţa mea palpitantă, mă ocup şi de Drept. Drept, care nu prea e drept, de fapt e cât se poate de strâmb şi de alambicat şi întortocheat. Nu materiile, nu profii, nu clădirea. Colegii. Adică, colegele. Mele, blonde, sexy, care la 8 dimineaţa când eu îmi ţin pleoapele cu capacul de la pix să stea deschise şi mă uit în buletin să văd dacă tot aşa mă cheamă, ele dragele de ele sunt machiate şi-n nări, sunt înţolite şi înţoţolite şi întocuite şi cum mai vreţi voi, cam din China-n State şi înapoi.
Şi ca orice "blonde de la drept" ce se respectă, nu uităm "parfumele" ţcumpe, genţi de la firme cu nume de animale şi păsări şiiiiiiii orientarea aero-spaţialo-locus-bun-de-copiatus.
Da, ca să va explic procedeul:
Se intră.Cu mâna ruptă de la jumate din cauza genţii. Sau, nu ştiu din cauza a puţin creier poate.
Se opreşte în uşa amfiteatrului, de parcă ar fi la capătul podiumului, iar noi cei cu covrigii în gură şi căscaturi până-n urechi, am fi fotografii de la "belle lelea". Se scanează. Loc de copiat, că de învatat nu a fost vreme mamaeee.
Se merge, se asează pe un loc. Aşezat geanta, scos carneţel roz, pix(uri), oglindă. Se oglindeşte. Se scoate telefonul...aaa, mă scuzaţi, era scos. Se ia telefonul de pe bancă şi se pune la ureche. Se dă bip.
"Fată să ne ţii şi nouă 2 locuri, că suntem cherestea, nimic nu ştim"
Se strânge tot arsenalul scos, se mută mai departe cu locuri pentru celelalte colege aflate în suferinţă, rămase vacante. Locurile, nu colegele.
Iar se scoate pix, oglindă, foaie, telefon.Vin colegele, nu e bun locul. Prea mult soare, prea multă vizibilitate, prea mult loc, prea aproape de unghiul unghiular faţă de aria perpendiculara pe diametrul profului. Bun, în timpul acestei operaţiuni de aşezare în spaţiu, tocăit şi bubuit şi troncănit de tocuri evident.
Şi ca să vă demonstrez că strategia a dat roade şi tot acest "mişcă din fund, dă din tocuri-thing" a meritat, când începe examenul, pe cine mută proful în primele bănci?Aleluiaa, thank YOU God, pe tocăitoare. Dar e bine. Serios că e bine. Viitorii avocaţi şi jurişti ai României vor fi oameni inteligenţi şi stilaţi. NOT!!!
joi, 3 septembrie 2009
question
Eu am o nelămurire. (da, iarăşi)!
De ce atunci când eşti în autobus şi lângă tine este un loc liber (şi nu, nu eşti cu prietenul tău invizibil, imaginar, fosforescent), se găseşte tot timpul unul/una/unii/ care te întreabă cu ochii înşniţelaţi:
"Este ocupat locul"?
Nene, tanti, wă, uăi- dacă era ocupat, stătea cineva pe el, nu şedea el aşa, neacoperit de o parte dorsală. Iar eu după- cum vezi-sunt pe scaunul meu. Deci care e justificarea întrebării tale cretine?
De ce atunci când eşti în autobus şi lângă tine este un loc liber (şi nu, nu eşti cu prietenul tău invizibil, imaginar, fosforescent), se găseşte tot timpul unul/una/unii/ care te întreabă cu ochii înşniţelaţi:
"Este ocupat locul"?
Nene, tanti, wă, uăi- dacă era ocupat, stătea cineva pe el, nu şedea el aşa, neacoperit de o parte dorsală. Iar eu după- cum vezi-sunt pe scaunul meu. Deci care e justificarea întrebării tale cretine?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)