iş kome aus rumenien

Oameni interesanţi austriecii. Interesant de observat psihologic. Adică ce oameni normali pot avea atât calm?

E adevărat că olandezii sunt campioni la mers pe bicicletă dar nici austriecii nu sunt mai prejos. Ce femei normale s-ar urca pe bicicletă, în fustă scurtă şi pe tocuri?Şi cu gentuţă elegantă, legată strâns, să nu se piardă cu mii de cordeluţe, sârmuliţe şi şnururi?
Şi ce oameni sănătoşi la cap închid magazinele la 19? După ce (abia) le-au deschis la 10. Nu că m-aş duce eu mai târziu de 19 să cumpăr lapte şi pâine...dar totuşi...19? Nici găinile nu se culcă aşa devreme. Mă distrează o reclamă pe geamurile la ceva cofetărie-fast-food-cafenea, scrisă mare şi cu roşu pe geamuri: "jetzt, auch sonntag geoeffnet"*. Adică ce efort au făcut mititeii de ei să vină şi "domenica" la lucru.
Ca să nu mai zic că poţi să citeşti şi ziarul la semafor, chiar dacă se face verde şi nu ai plecat (situaţie când în mod normal în România erai băgat şi scos şi reintrodus de nu mai ştiai ce e cu tine), nu e nici o problema la ei. Doar se mai face verde o dată nu? În schimb îşi ies din minţi dacă mergi pe benzile lor de biciclete. Mută-te dom'le pe banda pentru pietoni daca nu îţi poţi permite o bicicletă. Sau stai în casă. Apropo de stat în casă. Slabe şanse sa mai vezi vre-un om pe stradă după ora 19. Încearcă numai să cauţi unul de sămanţă că nu ai să găseşti cât e Salzburg-ul de mare. Ciudat că nici luminile nu sunt aprinse. Unde staţi fraţilor? Ca orice om raţional şi care poate îşi pune cam mult prea multe întrebări, mă întreb unde soacra-mea staţi?În beciuri?Faceţi mici la lumânare?
Şi ce tip de germană vorbiţi voi de fapt? De aia cu gura închisă şi dinţii strânşi, dar totuşi îndeajuns de gros încât să cred că sunteţi violatori în serie? Dar totuşi sunteţi simpatici când vă prindeţi ca sunt româncă şi încercaţi voi să mă uimiţi cu geografia voastră a-spaţiala. Nu, România nu este vecină cu Italia (din fericire) şi nici nu are capitala la Sofia (din păcate). Dar, da există o ţară România, care nu e acelaşi lucru cu Menia sau Romenia sau Slavenia sau orice altă ţară mai inventaţi voi. Nemţii sunt şi ei oameni simpatici. Nu mai fiţi aşa de nervoşi pe ei, bieţii, iar americanii fac şi ei ce pot. Când zic "iş habă ghe-joked" nu înseamnă că v-au trimis undeva unde nu aţi vrea să (mai) fiţi, ci că au glumit şi ei.

Iar prenumele meu, e Adina, simplu şi curat. Nu Andina, nu Adena, nu Alina, nu Edena. Doi de "a" şi un "n". Dar nu vreau să vă forţez creieraşele.

În rest sunteţi oameni de treabă. Săritori, veseli, petrecăreţi şi dacă am noroc ştiţi şi germană literară, chiar şi engleză unii. Bine, aţi putea să vă tundeţi mai puţin "animalic", fără cocoaşe, "cresturi" şi zeci de mii de culori. Iar toamna, nu e cazul să exageraţi cu cizme, 5 fulare şi 2 căciuli, când eu încă nu am trecut de balerini, iar soarele străluceşte aşa de frumos.

Dar toate adunate, aveţi un plus. Orasul impecabil, curat, liniştit, valorificat la maxim.
Gruss Gott!!

*acum deschis si duminica

Twilight

Ştiu că ar trebui să îmi fie ruşine, dar demult nu am mai citit o carte. Bine, aş putea motiva foarte întemeiat această realitate de care îmi este ruşine, dar nu cred ca vreţi să auziţi motivele.
De curând "mi-a pus Dumnezeu mâna-n cap" şi mi-a dat drept colegă de cameră o americancă-aţi crede că e genul care nu ştie că există o ţară numită România, iar dacă ştie sigur va spune:"Dracula". Ei bine nu. Ştie mult mai multe-pentru o americancă- şi spre uimirea mea citeşte foarte mult...dar obsedant de mult. Stă nopţile ca beţivii în bar până dimineaţa la 3, chioară de somn să termine o carte de 500 de pagini care "şi-adicătelea" e foarte interesantă.

Well, la început mă uitam chiorâş, cruciş, urât, nervoasă, ofticată pentru că numai eu eram cea care pierdea nopţile "pe net" în timp ce ea tot se mira sau se bucura când nu ştiu ce personaj dubios pleca sau revenea în poveste.

Acum însă....s-au cam inversat rolurile. Sunt eu aia care stă pana la 2 jumate' să termine cartea aia de 500 de pagini şi este ea cea care se pune să doarmă pe la 23.

"Twilight" vă spune ceva? Să vă "explicitez". Este o carte, scrisă de Stephanie Meyer. O poveste de dragoste altfel faţă de cele de care ne-am plictistit şi "replictisit". Un vampir, o fată frumoasă şi multe aventuri. Aaaa....şi bineînţeles-4 volume. Unul mai lung ca altul. Cu toate astea, nu ai cum să te pui să dormi mai devreme de 3 dimineaţa dacă te apuci să citeşti. Iţi sare somnul fără să vrei, ţi-ai dori să dormi, dar vrei să ştii dacă o va trasforma în vampir sau nu. Daca o va prinde vampiraşul din rolul negativ sau dacă o salvează vampiraşul de care ea este îndrăgostită.
Un pic de umor, replici acide, dragoste, curaj şi luptă. Cam aşa aş descrie cartea. Cărţile pardon.
Până la urmă -şi asta e o replică foarte neobişnuită pentru mine- dragostea învinge tot.

Bineînţeles că va urma şi un film. Spre bucuria mea, nu va juca nici Paris Hilton, nici Hillary Duff, nici altă actriţă care sa îşi etaleze pletele blonde şi silicoanele. Iar Leonardo di Caprio şi "Bred Pit" deja au ieşit la pensie. Însă aşa cum deja ne-am obişnuit nu va respecta întru totul cartea, pentru că stimaţii regizori de la "haliud" sunt prea ocupaţi să calculeze cât la sută din încasările filmului le va reveni lor.

Nu uitaţi: "Twilight"-Stephanie Meyer.

Nu-i aşa că vă plac şi vouă castelele?Pline de magie, de farmec, de poveşti, legende şi timpuri de mult apuse. Cu turnuri unde închise, stăteau prinţelese, grădini minunatate cu flori si floricele, copăcei şi tot felul de fântâni.

Încep astăzi călătoria mea din castel în castel. Din poveste în poveste.Iată primele dovezi:

some points of view

"Madame Mutter ich esse gerne Butter"....zise Mozart

Salzach-ul e impresionant şi toamna, iar clădirile îşi păstrează acelaşi farmec.

Festung Hohensalzurg.....