Îmi pun mâinile în cap şi mă gândesc îngrozită, că la anul, mama dragă gata cu finanţările de acasă. Gata cu frecatul mentei, gata cu trezitul la 12, după ce am chefuit până la 7 în vreo 4 cluburi şi am epuizat resursele finaciare pentru 3 săptămâni, gata cu lipsitul pe motive foarte bine întemeiate de la seminarii. Gata cu distracţia.
Totuşi nu se termină lumea să fim serioşi. Nu am să fiu nici prima, nici ultima studentă, absolventă a unei facultăţi cu nume pompos, şomeră.
Şi atunci, evident mă intreb: cine este responsabil pentru nopţile mele albe, pentru stresul acumulat în 3 ani (care apropo parcă e stres acumulat în 10 ani), pentru atâţia nervi, pentru kg în minus sau în plus? Hmm...să vedem: oare cursurile care de departe nu au nici o legatură cu domeniul facultăţii, care erau puse doar ca să "umple"curricula? Sau profii care aveau impresia că numai cursul lui e cel mai important şi fără de care nu o să putem profesa niciodata?
Deci faceţi facultate dragii mei. Faceţi 2-3 facultăţi. Măcar să fiţi şomeri cu diplome. Şi să puteţi afirma că aţi pierdut lupta, dar aţi pierdut-o luptând.
Ca să puteţi da vina pe sistem şi nu pe voi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu