războiul nervilor

Cum îţi poate strica cineva o sâmbătă după-amiază perfectă, când stai în staţie, asculţi melodiile tale preferate şi astepţi bus-ul să te duci la shopping?? Uite-aşa:

• se face că nu ştie unde e nu ştiu ce pixul meu de staţie şi dacă ştii cumva cu ce autobus poţi ajunge acolo; îl dezamăgeşti frumos, totuşi vrei să auzi refernul de la melodie. Şi oricum nu eşti din Salzburg.

• se gândeşte el mai bine, să vină în acelaşi autobus cu tine şi daca tot aţi avut discuţia aceasta frumoasă de ce să nu continuaţi.

• află că eşti din România. Hopa, a fost şi el in Romania. Desigur că nu îşi poate aminti numele oraşului unde a fost; de fapt în gândul lui încă se gândeşte dacă era România sau Bulgaria, dar te lasă să enumeri toate oraşele din sudul ţării şi zice stop la unul care îi sună lui mai "cul".

• acolo a fost şi el. Oamenii au fost răutăcioşi cu el (mă mir de ce!!), oraşul cam respingător iar preţurile destul de bune. Normal dacă a băut numai bere. Şi acum vine partea mea preferată:

"Aţi avut de curând vre-un război prin România"?

Evident ca nu, îmi ziceam eu în gând. Cretin, imbecil, nesupt la vreme de la ţâţă, ce război visezi?
"Dar când aţi avut ultimul război"?

Cotrobăind prin istoria mea de liceu băgată cu forţa de o profă care mă credea talentată la istorie îi dau răspunsul final: 1945. Pauză. În sfârşit m-am prins şi eu unde bate: oraşul în care fusese el arăta că după război. La următoarea staţie se dă jos, dar înainte ţine morţiş să îmi toarne mai departe cu beton în cap şi îmi zice:
"Eh, oricum luna viitoare plec în Brazilia pentru o lună"! Mă întorc acasă, pentru că shoppingul a fost amânat din motive bine întemeiate, deschid o ciocolată, deschid "gugălul" şi mă rog să găsesc un război mai recent de 1945 în România. Măcar aşa aş fi avut o explicaţie. Eeee, dar cine e în U.E?