polska

M-am apucat de învăţat poloneză. Da ştiu că vă trântiţi pe jos de râs. Ce să fac şi eu? Motivaţia: prea mult timp liber. Asta am zis-o şi la prima oră, profului. Care mă întreabă uimit: "înseamnă că eşti în primul an dacă ai aşa mult timp liber". L-am dezamăgit mişeleşte:"înseamnă că sunt de fapt în anul trei, da". Nu se aştepta la asemenea lovitură din partea mea.

În fine şi începe el acolo să ne predea regulile de pronunţie. Care se anulează una pe alta. Reguli care îs vreo 20 aşa, adica o pagină faţă-verso. Şi nu, nu se repetă nici una. Să-mi dau palme şi pumni şi vedea-te-aş pe tine însurat şi linie de tramvai dacă mai ies vie de la cursul ăsta. Mai sexy era cursul de japoneză de anul trecut. Bun, am rămas la prof. Prof care le are el aşa cu poloneza. De departe. Cam de aici şi până în China...şi înapoi. Ne explică el cum e cu geografia, cu Gdansk-ul care nu era a lor că l-au vrut şi aia şi aia dar aştia cu limba printre dinţi au fost mai şmecheri şi l-au luat oh baby, oh baby.

Cum ziceam purcede nenea cu pretenţii de ştiutor de limbă polonă (că cică aşa se zice corect, nu poloneză, inculţilor şi necitiţilor) cu "a" cu virguliţă ( în dreapta, nu în stânga, ddaa?) care se pronunţă "o", după aia cu "e" tot cu virguliţă, tot în dreapta, care se pronunţă "en" şi preferatul meu "y-ul", sărmanul de el care sună aşa frumos în alte limbi, polonezii s-au enervat ei şi au decis să îl facă redardatul alfabetului şi să îl pronunţe "î". Uite-aşa-i trebuie. Că prea se ajunsese el lăfăiatul. De exemplu, "vy" care înseamnă "voi" vom pronunţa "vî". Şi acum toţi în cor....vîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîîî. Bravo clasa.

Ce m-am distrat eu până aici. Începe tot nenea de sus, tot aşa de priceput cu dragele de ele consoane. Care, daca aţi mai auzit aşa ceva au ACCENTE. Cum tastele mele să ai accent pe consoaneeee?? Că nici japonezii cu furculiţele lor de litere nu au mai auzit de asa ceva. Da!!! n cu accent, c cu accent, s cu accent, z cu accent. Tăti cu accent. De ce să fie simplu dacă poate să fie complicado?

Nu bine mi-a amorţit limba-n vârful gurii de la atâta pronunţat consoane cu accent şi vocale depravate că ne şterge proful tabla şi ne anunţă victorios:"şi acum să trecem la grupurile de cuvinte". Acum pe bune, după ce că aveţi 1000 de reguli de pronunţie mai aveţi şi pretenţia la grupuri de cuvinte?????!?!?!?!?Şi eeeevident că toate sunt combinaţii de "Z". Dacă le pui vocală se citesc aşa, dacă le pui consoane se citesc altfel, dacă stai în cap se citesc nu ştiu cum, dacă nu mai poţi deschide gura cum le mai citiţi aaaa??????

Plus că ei nu scriu cu "r" franţuzesc cum scriem noi, românaşii. Nu, nu, de ce să nu fie ei mai cu moţ şi stea şi zbenghi în frunte. Scriu "r" mic de mână ca şi cum ar fi de tipar. Şi nu care cumva sa dea boala în noi să scriem cu "r" franţuzesc că vezi Doamne e greşeala mare şi la la la la...alte ameninţări. Dar nu am terminat staţi linistiţi. "L-ul" e de trei feluri (da, vedeţi bine).O dată mare de tipar, o data mic de tipar şi o dată tot mic de tipar dar tăiat şi care de fapt nu prea se pronunţă. Fascinant, nu?? Încă-s vie. Ce e şi mai fain de atât e că singură şi de bună voie m-am înscris.

Mă duc în continuare. Adică mergem în continuare. Că e şi prietena mea Lola implicată în acest plan măreţ.
Mda...hai să vă scriu ceva fain: "snieg jest lodufca". Fără accente că mi-e lene. Hai pa!