Până la Bucureşti o viaţă şi un trai. Propriul meu loc pe scaun, cu vedere largă, la geam, spre peiesajele mioritice şi superbe ale dragii de ea, a mea ţară. De la Bucureşti apocalipsa. Iadul. Haos. Negru. Stop!!100 de oameni pe loc, 50, pe coridor care cer aceleaşi drepturi. Unii care joacă table, alţii care mănâncă diverse şi minunate chestii, alţii joacă mimă, alţii cărţi, alţii se resemnează şi dorm, alţii povestesc de şef, şefă, soacră, câine, prof. Şi de parcă nu ar fi fost bietul tren extrapopulat mai oprim şi în fiecare staţie, pentru că nu-i aşa, nu putem lăsa bieţii oameni să aştepte următorul tren. Doar stăteam chiar lenjer pe 15 cm de revistă, jos pe culoar, ca nişte câini begalezi. Eee, unii care îşi permiteau stăteau pe şerveţele. Hârtie igienică. Bluză, cămaşă, genţi.
Discuţii de tot felul. De la:
"În p**a mea. Astă iarnă nu mergea repede că se dilatau în p**a şinele. Acum tot încet merge că ce p**a mea se mai dilată?"
"Dacă şi la anul e la fel de aglomerat eu merg pe jos". (I seriously doubt that, my friend. Şi oricum probabil că asta ai zis şi anul trecut şi asta ai să zici şi la anul).
"Eu am locul 58, vrei te rog să te ridici?
Şi eu tot 58 am!
(Din capatul coridorului, 2390 genti şi 25 de oameni mai încolo: locul 58? acuma vin)"
Mulţumim agenţiilor CFR din ţară că ne consideră atât de zvelţi încât să habităm 3 oameni pe una bucată vai de el scaun.
Marea? Primitoare, fascinantă. Pentru mine, obsedata numărul 1 de ea. Într-un mod mai obiectiv, cam neagră (la propriu), îngrijorător de calmă şi multe, multe scoici pe plajă.
Aaaa şi dacă nu ştiaţi cumva, s-a lansat imnul turistic al României. În engleză. Deşi, na noi mâncăm din gură în româneşte şi unii nici româneşte nu vorbesc prea bine. Dar lasă o să ştie să cânte imn in engleză. Not!!!!! Dacă eraţi curioşi:
Dacă nu ploua două zile la rând, ar fi fost şi mai frumos; dar cum în viaţă nu le poţi avea pe toate în acelaşi timp, ne-am mulţumit şi cu oleacă de soare cu două ore înainte sa plece trenul în celălalt capăt al ţării. Oricum, marea îşi are farmecul ei, vara, cu multe picioruşe pe nisip şi în apă, cu muzică peste tot şi tot felul de tărăbi şi "magazine" ad-hoc. Aaaa, da!şi de nenii cu cântare din alea micuţe, îmbiindu-te la cântărit. Pentru 1 leu desigur. Hai, că suntem în criză!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu