Şi de ce poartă lumea câte 3 umbrele-una în mână, una în sacoşa de mers la piaţă şi una în geantă? Care îi faza? Şi ce dacă te plouă? Şi ce dacă te poţi uita cum fulgeră? Şi de ce vă speriaţi aşa, pitzi pe tocuri şi păr încârlionţat artificial, când tună? Oricum pe voi nu vă nimereşte nici mama fulgerului la cât de pline de plasticuri sunteţi.
Îmi făceam veacul într-o "seară-dimineaţă", în absenţa somnului, cu lăbuţele pe taste.
Iar afară era vremea perfectă. Something like that:
Cam o dată la 2 minute tuna, fulgera şi ar fi vrut să plouă aşa, dar nu prea era curaj. Aşa că am lăsat tastele şi m-am dus forţoasă pe balcon. Să văd dom'le vijelia ce se pornea. Nici un om pe stradă-I wonder why!!-nici o maşină. O mâţă săraca se plimba dezechilibrată de la un copac la altul, un câine lătra anemic, dar nu ştia la ce şi dupa vreo 5 minute una bucată om cu o bere în mână mergând coregrafico-agale că oricum umbrelă nu poseda. Don't think I'm a little stalker. E doar avantajul de a sta la 3.
A început să bată şi vântul, să picure, să tune şi mai tare şi mai des, să fulgere şi mai luminos, să se de-coloreze cerul în cenuşiu şi alb şi tot ce mi-aş fi dorit ar fi fost să stau la etajul 10 al blocului de lângă Alimentară. Să am locuri, în faţă, sub cer. Din păcate, m-am mulţumit cu etajul 3, cu geamul semi-crăpat-de-care-proprietara-nu-ştie şi de zgribuleala ce mă luase.
Şi cum ziceam-mă gândeam! Decretez, de la mine putere, vremea descrisă mai sus, vremea perfectă. Aruncaţi cu roşii în mine, tundeţi-mă chel, daţi-mi să mănânc cuie! I don't care. Eu de acum nu mai port umbrelă la mine. Las' să mă plouă. Ca să cresc mare, cum mă minţea mama când eram mică şi credulă.
Am zis!
....let it rain, let it rain, let it rain!
P.S. dacă eşti unul din cei afectaţi de ploile torenţiale şi casa tocmai ţi-a fost luată de viitură, nu citi acest blog.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu