Mda, nu am mai scris demult. Nici inspiraţie, nici timp. De fapt, am început vreo 3 posturi, mi-a fost lene să pun diacritice şi le-am părăsit acolo întru veşnicie. Ideea e că acum trebuie să recuperez.
Am avut intenţia-dorinţo-încăpăţânarea să mă duc la vot. Asta după ce am convinso-obligat toată familia mea de şmecheri să voteze cu cine vreau eu. Bun, aşa că am luat una bucată Ioană la 1, 55 şi ne-am dus la vot. Pentru că noi putem să fim bune cetăţene. Alegem o uşă oarecare, păşim maiestuase şi întindem buletinul- mă rog, tentativă de întins, că ni s-a luat tot elanul când am auzit ce cuvinte scuipă aia:"aaa păi pentru cei care nu au domiciliul în Bucharest, se votează pe listele speciale. Bun şi unde sunt listele alea sshpeciaaale??Aaaa, păi la Facultatea de Drept. Adică toate listele sunt acolo? Marfă, ce sa zic!Nu ne-am mai dus, pentru că nu voi pierde 2 ore din viată să mă transportez până acolo şi alte 2 ore să stau la coadă după toţi pensionarii cu sacoşe de rafie.
În rest, mi se pare că tramvaiul 32 este copia perfectă a 35-ului din Cluj. Dar perfectă, măăh!! Aceeaşi 500 de oameni în 2 vagoane, cu aceleaşi 200 de sacoşe şi 15 telefoane mobile. Şi aceleaşi probleme de viaţă:
"Lasă votăm cu Băsescu, ce crezi că ceilalţi fac un căcat mai bun?"
"Alo, fată fii atentă: m-a sunat Cosmin cu anonim, eu ştiu că el era dar el nu mi-a zis că el era, tu crezi că el era"?
"A mai fost rău în ţară, a mai fost şi bine, dar nu prea, dar rău a mai fost, dar nu a fost aşa rău ca acuma"(pensionară căreia i s-a cerut mită pentru doctor).
Metoda de urcare în tramvai mi se pare chiar originală. Atenţie:
"se postează în faţa uşii, chiar dacă esti namilă de 2 tone, chiar dacă ai 30 de kg cu adidaşi. Se aşteaptă deschiderea uşilor- spre o viaţă mai bună probabil- că altfel nu-mi explic. Se bursuluieşte ÎNăuntru. Se aleargă până pe scaun, se aşează pe scaun şi se priveşte cu mândrie în jur, la cei care nu fac jogging în tramvai şi au ocupat un loc în două picioare."Cam asta este procedura. Se poate sări peste pasul "deschiderea uşilor" şi se poate înlocui cu "încercarea de forţare a uşilor dacă nu se deschid în timp util (3 secunde)".
În rest, de la oameni cu căţei în lese şi cu 2 copii pe umeri, nevastă de mână şi veste de la B(N)ike găseşti cam de toate. Plus că afacerile în tramvai sunt chiar înfloritoare, de la şerveţele la pixuri, aţe, şosete, gume, căţei. Marketing de criză.
La serviciu, fiecare cu mama măsii. Cu limba lui, cu clientul lui nervos, cu şeful. Schimburi de replici acide: "in p..la mea, vacă proastă taci că vorbesc eu", prenumele meu e oricum numai Adina nu (de la Jasmina şi Bedina la toate combinaţiile între "D" şi "N"). Toţi conectaţi la Facebook, cei care nu erau, fortaţi să fie, toţi conectaţi la meebo, hi5, bloguri personale, căscături şi întinderi de măsele. Ce mai, mai mare dragul să munceşti.
Spanioli nervoşi la telefon, cu 5 copii şi 2 căţei, 1 nevastă, loc de parcare şi dacă se poate toţi într-o cameră. Că ei nu sunt familie numeroasă. Nemţi efervescenţi şi italieni zgârciţi.
Mda, cam atât. N-am chef azi!Pha!
2 comentarii:
frumoasa descriere
imi place de tine! eu am avut noroc, ca inca nu avema 18 ani :>
Trimiteți un comentariu