evoluţie

Ce aiurea e când afli că oameni cu care beai până dimineaţă, sau până sub masă, sau până nu mai ştii de tine, se căsătoresc. Adică, ştiu că nu e un lucru de care să-ţi pară rău, dar parcă trec în altă viaţă. Parcă se trage o linie aşa, în faţa ta, cu zgomot şi lumini şi ar zice (linia): na, treci dacă poţi. Şi oricum, dacă treci linia, deja nu mai eşti tu şi prietena ta ci tu, prietena ta, soţul ei şi persoanele aferente. Şi oricum o veste de asta, dacă vine din partea unor foşti colegi parcă te loveşte ca scândura în nas. Pooocc!!"Te măăăăriţi?Cu Ixulessscuuuu"?

Ideea e că luni mă anunţa bunica mea, că am primit o invitaţie la nuntă. Buoon, mă gândeam, altă verişoară care îşi pune pirostriile, se duc ai mei la nuntă pam pam. End of story!!Nu, dar trebuia dom'le să mă enervez de luni aşa, adică mireasa e colega de a mea din generala şi mirele....la la...tot coleg de generală. Therefore, nu se duc ai mei la nuntă, deci şi prin urmare nici un pam pam şi nici un end of story.

Mai spre miercuri aşa, primesc puzderie de mail-uri. O colegă din generală, ne găsise pe mine şi pe altă colegă pe feisbuc. Deci ne punem la curent, sau la apă, sau la gaz, una din noi se va mărita la anul în august. Estupendo!!Azi, prietena mea din facultate, partenera de băut, de copiat, de plâns, de înjurat, imi scrie aşa brusc şi fără introducere sau avertizare: "e stabilit. la anul pe 21 mai". În gândul meu, Oscarurile, Paştele, vre-un concert pe la Izvor. Nope, she's getting married. Deci 3 dintr-un foc. Partea bună e că îmi voi îmbogăţi garderoba cu rochiţe şi pantofiori. Partea mai puţin bună e că stau şi mă gândesc la momentele când evenimentul cel mai important din viaţa noastră era sa scriem bileţele la băieţii de care ne plăcea sau să luam 10 în teză la matematică. Sau când ne hotaram în câteva zile cum şi când să cerem voie alor noştri să putem merge la bal. Şi câte zile înainte să facem curăţenie, ca să ne asigurăm răspuns afirmativ. I guess, cu trecerea timpului şi importanţa anumitor lucruri creşte sau scade, iar aspiraţiile se schimbă în funcţie de ceea ce deja am realizat. Evoluăm şi ajung să ni se pară firesti, lucruri la care până atunci numai visam.
Repetăm pe bune, joaca de când era mici (de exemplu, eu tot timpul când eram mică mă jucam de-a serviciul, bine acum nu mai este aşa de funny să te trezeşti pe bune dimineaţa să te duci la muncă, dar ne obişnuim). Aşadar, evoluţia ne şochează, că aici voiam să ajung şi veşti de genul povestite mai sus, ne miră, deşi nu e decât un alt pas ce îl facem în viaţă, ca şi atunci când eram mici şi schimbam rolurile între noi: "hai azi fii tu mamă", cu diferenţa că acum, când schimbăm rolul, o facem pentru toată viaţa.