noaptea târziu

Nu am mai scris demult. Mă simt chiar vinovată şi am realizat încercând să mă loghez, că nici parola nu o mai ştiu ca înainte, cu ochii închişi. Mi-am cam părăsit blogul şi el pe mine, încercând să supravieţuiesc între serviciu şi facultăţi. Aşa suntem toţi în ultima vreme şi prin toţi, nu vreau să exagerez, referindu-mă la toţi oamenii, toţi pe care îi cunosc eu, să zicem: grăbiţi, nervoşi, în priză. Nu ştiu, dacă e chiar un lucru bun să fii tot timpul conectat la sistem, să fii tot timpul în căutare de ceva, să fii tot timpul cu ochii pe ceas. La urma urmei, viaţa în sine e un ceas, nu trebuie sa ne comportăm şi noi ca un ceas. Nu trebuie să fim mereu, "în-programaţi", fixaţi, lipsiţi de energie, robotizaţi. De ne-am găsi toţi timp să ne bucurăm de lucrurile mărunte (ştiu că e fumată deja, dar take it or leave it!), de ploaie, de tunete, de un film bun, de cei de lângă noi. De am înceta să tot găsim pretexte pentru a face diverse lucruri, de am fi mai spontani şi de nu am mai aştepta a kick in the ass că să facem ceva ce ne dorim.

Aud des replici de genul "nu am timp, nu am chef, nu am bani". Le spun chiar şi eu, de ce să fiu găină să nu recunosc. Da, le spun!!De ce? Pentru că aşa m-am obişnuit. Asa ne-am obişnuit cu toţii. Timpul este atât cât este, mai mult de câteva ore nu am avut şi nu vom avea niciodată într-o zi. Deci de ce să nu avem timp? Pentru că nu ştim ce să facem cu el, pentru că pierdem vremea gândindu-ne "oare aş avea chef?", "oare aş putea"?, "oare am voie"? Cheful- stare de moment. Iţi vine mâncând, vorba aia. Cred că e mai mult o chestie de voinţa, vrei să ai, sau nu vrei să ai chef. "Neavutul chefului" e numai un pretext pentru "nevrut".
Cât despre bani, e adevărat, dacă s-au terminat, s-au terminat. Nu poţi face alţii ciupindu-te de urechi, cu toate astea şi ei, ca şi cheful, sunt doar un pretext ca să ramai trăind aceeaşi zi.

Pentru că e aceeaşi ca cea de ieri, ziua în care nu ai făcut ceva pentru că nu ai avut chef, timp sau bani.Bye!