zi de zi

Trăiesc zi de zi o viaţă plină de surprize în România. Mă ţine ocupată, distrată, mă destresează, uneori, mă face să îmi doresc din ce în ce mai mult să plec iar, alteori. De exemplu azi, o încercare banală de a cumpăra covrigi. Da, din aia cu gaură, din aluat, la 10 mii. A fost mai greu decât dacă aş fi cumpărat o casă în Pakistan cu piscina adusă din China. Mă rog, nu am cumpărat eu dar am luat parte la discuţia monozigotă şi monocretină şi monobecilă dintre cel care a cumpărat şi stimata de ea vânzătoare:

-Doi covrigi cu susan vă rog
-Cu susan sau cu sare?
-Cu susan am zis!
-Cu susan săraţi sau cu susan dulci?
-Cu susan...
-Săraţi sau dulci am intrebat?
-Păi....să fie cu susan, de aia din dreapta.
-Deci săraţi.
-Deci cu susan, da!

În altă zi îi sun pe dezamabilii de la Orange. Vreau să cer închiderea abonamentului. Pe lângă întrebări de genul: dar sunteţi sigură (nu sunt sigură, de aia te-am sunat pe tine dragă poate mă convingi tu), dar vă putem oferi aia şi aia şi aia şi aia şi alea 200 de minute ori 5000 de mesaje pe care până la urmă nu le primesc decât în primele 5 luni, după aia nea Vasile le mai vede, dar de când vreţi să fie oprit (din 2015, dar am sunat de pe acum ca să fiu sigură că îl opriţi), nu mi-l opresc decât 3 luni şi alte 100 de telefoane mai târziu.

După aia ia să mergem noi în mall. La cafea! Cer Icetea de piersici. De 2 ori mă întreabă:
-Un Icetea de piersici, da?
-Da, te rog.
-Deci de piersici.
Îmi aduce de lămâie.

Da, cum să nu râzi şi cum să nu-ţi placă acasă. Hai gata că am de scris o licenţă.