dezvăluiri şocante

Nu vă lăsaţi duşi în eroare de titlu. Nu am să vă dezvălui nimic de ce (n)-aţi vrea să auziţi. Dar mergeam azi pe stradă, chinuindu-mă să îmi ţin ochii deschişi întru-cât ningea de nu-ţi dădeai seama dacă ăla din faţa ta te înjură sau te scuipă, cu muzică în urechi, dată taaare (nu pentru că nu aş auzi, ci pentru că eram într-o stare mai euforică) şi mă gândeam ce fain era când eram mică şi nu aveam nici o grijă. Mama făcea de mâncare, mama spăla, mama mă ducea de mânuţă la grădi, mama mă lua de mânuţă de la grădi, după aia desene, desene, desene, Barbie şi somn. Mai puteam să îmi doresc ceva?

Aaaa şi undeva între episodul o mie şi ceva din Sailor Moon şi schimbatul lui Barbie în rochiţa de seară o mai băteam pe sora mea. Iartă-mă sis dar era ca să vezi cum e "the real and the cruel world". Ai să îmi mulţumeşti mai târziu.
În fine, că deviez de la subiect. "Mai" mă gândeam tot azi (tot cu muzică, tot cu multă zăpadă) de ce îmi era frică când eram mică.
Mă temeam de întuneric. Dar în ce hal mă temeam că trebuia sa îmi lase mama toate becurile aprinse (că doar na, câte odoare avea) şi trebuia să o aud în camera cealaltă vorbind cu tata. Nici nu se punea problema să închidă uşa. Mi-am revenit cu timpul, bineînţeles. Acum dorm şi dacă trec toate tancurile din stocul N.A.T.O.
Mai mă temeam de animalele mici. I know!!Fiecare copilaş avea un papagal din ala mic şi retard, verde sau galben, eu aveam maimuţă de pluş, de la care a început războiul cu sora mea şi au trebuit ai mei să mai cumpere dracului o maimuţă. Numai că maimuţa meeeea (şi cea originală) avea ochii albi iar cea a surioarei mele avea ochii maro. Normal că fiecare susţinea că maimuţa ei e aia ruptă din soare şi de fapt, a ei e adevarata Cheeta şi cealaltă ar fi o impostoare şi merită ucisă cu bestialitate.
Odată aveam nişte pisoi. De care mie, evident, îmi era frică să mă apropii. Veneau verişorii mei şi dighi, dugu, miţi, fiţi ce pisoi drăgălaşi ai. Right!!Ce poate fi aşa drăgălaş în 4 cm de blană şi doi ochi? Până când şi-a dat seama tata că e ceva în neregulă cu fata lui. Aşa că a aplicat strategia Beta. M-a plătit să ating mutanţii ăia de pisoii.
"Tata, vreau să ştii acum după 15 ani că nu i-am atins atunci. De fapt am pus-o pe Gaby să îi ia şi să îi scoată în curte. Dar mulţumesc pentru ăia 10, 000 pe care mi i-ai dat şi din care mi-am luat de la alimentara din colţ alune de la nenea Bebe".
Mai târziu când am început să am "caşcă", Andrei vecinul meu, din plictiseală sau din surse nefondate m-a înştiinţat ca licuricii curentează. Şi dacă îi ating rămân însărcinată. Vreo 5 ani nu am pus mâna pe nici o insectă în afară de bondari din care ne facea tata râşniţe şi la care se criza sora mea. Iar eu nu mă puteam- şi nici nu voiam de fapt- abţine să nu fac râs de ea: "cum să te temi de un bondar legat de picioare"?( vorbeam eu care nu puneam mâna pe pisici, mda).
Tot de la vecinul meu Andrei, căci el era întâi-mergătorul tuturor aventurilor noastre, am aflat ce posedat e calul vecinului nostru nenea Sorin. (haaaaaa, cum să fie posedat un cal=))??).
Ciudat însă ca nu am avut nicidoată probleme să îi aduc mamei întreaga colecţie de broaşte şi şerpi de pe pârâu, viermi, râme şi alte neamuri de animale de astea, trilogodite, unispongionate sau cum s-or mai chema.
"Şi tata, să ştii că peştii aia 3, care au dormit 2 săptămâni pe burtă când tu mi-ai zis că de fapt se odihnesc că au venit din oceanul Atlantic, erau morţi. Am învăţat la biologie într-a -V -a că peştii care stau pe burtă nu mai alive, nu mai viaţă. D-E-A-D!!!

Cam aşa "stătea" treburile!! Vouă de ce vă era frică când eraţi mici?