operţiunea: schaunele!!

Acum mai nou sunt expertă în montat scaune şi mese. Dacă aveţi nevoie de experţi în montaj şi stricat şi deşurubat şi depiuliţat, chemaţi-mă. Pe mine şi pe colega mea Ioana.
Mda, ne-a achiziţionat proprietarul (în cele din urmă şi după 1000 de "hai" şi "când" şi "vreţi") o masă şi 3 scaune. Aşa că ni le-a trântit ostentativ pe jos şi şi-a luat lumea bună. "Fetelor, vă descurcaţi voi". NOOOOTT!!Cap de tractor!!! Suntem fimei. Fimeile îs cu unghiile şi părul şi asortatul hainelor, nu cu înşurubatul mobilei.

In fine, ne apucăm noi să desfacem pachetele. Numai şurubele şi piuliţe şi părţi dezmembrate şi mulţumită capurilor inteligente de la Ikea, un manual. Ceva în genul "pătrăţel-click", "cerculeţ-norişor", "şurubel-1,2". Adică, neînţelesito-chinezo-vietnameză, de la mama ei de acasa. Dar noi putem. "Trebuie să putem" a zis Ioana vijelioasă. Aşa că, în lipsă de şurubelniţe şi alte ustensile pentru înşurubat ne-am înarmat cu vreo 3 cuţite, un foarfec, cheile, o linguriţă (don't ask) şi un cutter. Şi dă-i şi înşurubează şi prinde şi desface şi "ia uite că stă!!"(strâmb şi total invers). Da' noi putem da???Ajungem la concluzia că ne lipsesc nişte şurubele (pentru că le-am folosit pe toate să prindem spătarul!!) şi am zis să trecem ma bine să construim masa, că doar cât de greu poate fi.

Şi începem să scoatem: două bucaţi albe de lemn, 3 bare, 15 şurubele, 20 de piuliţe, 2 chestii (nu pot să mă pronunţ ce ar putea reprezenta), nişte chestii de metal, nişte chestii de plastic şi bineînţeles, un manual. Cea mai frumoasă poză era aia de pe ultima pagină, unde arăta o tanti cum şedea ea victorioasă lângă masă. Uitându-ne cu jind la tanti, ne închipuiam şi pe noi stând la măsuţa noastră frumoasă de la Ikea, când va fi toată într-un singur loc, prinsă şi înşurubată, nu împrăştiată ca maţele unei filapamciuc călcat de tren, prin tot holul.

Datorită desenelor extraordinar de clare (de ziceai că-s făcute în codul balenelor gravide), reuşim să prindem placajele albe. Relativ, pentru că şurubelniţă nu aveam, iar vârfurile de la cuţite erau tocite de la încercarea de a construi scaunele.
Pe la 2 şi ceva ne gândim noi că poate ar fi mai bine să o lăsăm pe a doua zi când vom merge cu cerşitul prin bloc, de o şurubelniţă. Oricum, pentru două femei, fără şurubelniţă, ne-am descurcat destul de bine: un scaun care stă în picioare cu spătarul înşurubat stramb şi placajul pus pe dos şi o masă care stă perfect cu picioarele în sus, pe gresia din bucătărie. De Crăciun îmi doresc o şurubelniţă. Din aia frumoasă, performantă, cu mai multe capete, profesională. Sau un set complet de cuţite cu vârful ascuţit. That could work too.